Poluare

I. INTRODUCERE :

În filmul "The Day After Tomorrow", producătorul și regizorul Roland Emmerich ne spune povestea unui cercetător climatic, care - la fel ca tot restul lumii - este surprins de instalarea abruptă a modificărilor climei. Apar furtuni gigantice, orașul Los Angeles este nimicit de tornade, New York-ul dispare sub un val uriaș, o nouă eră glaciară se întinde peste întreaga emisferă nordică a Pământului. În film, sincoparea Golfstrom-ului cauzează apariția bruscă a erei glaciare în Europa și în SUA.

Ca orice producție hollywoodiană, acest film prezintă evenimentele într-un mod, firește, exagerat și - din motive de dramatism - extrem de rapid. Totuși, filmul conține un sâmbure de adevăr. Pentru că, într-adevăr, ne îndreptăm spre o catastrofă climatică. Aceasta nu va avea loc - în opinia majorității oamenilor de știință - în următoarele decenii și nici nu se va produce într-un mod atât de dramatic. Cercetătorii cred că mai putem încă opri procesul de încălzire globală, preîntâmpinând astfel producerea de catastrofe.

II. SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE:

1. EFECTUL DE SERĂ

În cursul istoriei Pământului, clima s-a schimbat de multe ori, uneori chiar în mod dramatic. Erele mai calde au înlocuit și au fost înlocuite mereu de ere glaciare. Totuși, clima din ultimii aprox. 10.000 de ani a fost deosebit de stabilă. În această perioadă s-a dezvoltat și civilizația umană. În ultimii cca. 100 de ani - de la începutul industrializării - temperatura medie la nivel global a crescut cu cca. 0,6 °C, mai repede decât oricând în ultimii 1000 de ani. Schema de mai sus, oferită de IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) ilustrează această tendință.

Motivul principal al schimbărilor climatice, de care astăzi nu se mai îndoiește nimeni, este încălzirea globală, creșterea temperaturii la nivelul suprafeței terestre. Celelalte modificări constatate în sistemul climatic global descind direct de aici: ghețarii și banchizele polare se topesc, nivelul mărilor crește, circuitul apei în natură se amplifică, precipitațiile devin extreme, iar așa numitele catastrofe naturale se îndesesc.

Extrase dintr-un raport al IPCC (Intergovernmental Panel of Climate Change. Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice) din 2001

Anii nouăzeci au fost cel mai cald deceniu, iar 1998 a fost cel mai torid an al secolului trecut.

Noi analize ale inelelor din trunchiurile copacilor, ale gheții și coralilor, precum și izvoarele istorice au arătat că temperatura din ultimul secol a fost probabil cea mai crescută din ultimii 1000 de ani.

Nivelul mărilor a crescut în ultimul secol cu cca. 10-20 cm.

Stratul de zăpadă de pe latitudinile medii și înalte din nord a scăzut, de la finele anilor șaizeci, cu cca. 10%, totodată s-au topit din ce în ce mai mulți ghețari.

a. Consecințele încălzirii globale:

ghețarii și gheața polară se topesc

încălzirea oceanelor și creșterea nivelului mărilor (pierderi de pământ, insulele mai mici sunt amenințate)

amplificarea circuitului apelor la nivel global: la tropice se evaporă din ce în ce mai multă apă, care se transformă mai apoi în ploaie în emisfera nordică; modele de precipitații modificate

conținutul salin al Atlanticului de Nord scade; Golfstrom-ul și, astfel, transportul de căldură spre Europa scade în intensitate și se poate chiar întrerupte; nu sunt excluse schimbări climatice abrupte

îndesirea evenimentelor meteorologice extreme: tornade, ploi torențiale, inundații, secetă

întinderea deșerturilor (pierderi teritoriale, refugiați ecologici)

modificarea vegetației: suprafețe uriașe de pădure ar putea dispărea. Astfel s-ar elibera în atmosferă cantități uriașe de dioxid de carbon, care ar accelera încă și mai mult efectul de seră (vezi mai jos), conducând la o și mai rapidă încălzire globală ("efect de seră galopant")

posibile distrugeri masive ale stratului de ozon: se bănuiește că încălzirea Pământului va duce la o răcire a stratosferei (parte a atmosferei, la o înălțime de 15- 25 km), care va accelera procesul de distrugere al stratului de ozon