România și politica de mediu în Uniunea Europeană

În calitate de stat membru al Uniunii Europene, Romania trebuie să includă între prioritățile sale alinierea la standardele Uniunii Europene în ceea ce privește politica de mediu și proteția acestuia. Acest proces reprezintă una dintre cele mai mari provocări și implică eforturi in doua directii prioritare:armonizarea legislatiei romanesti cu acquis-ul Uniunii Europene in acest sector; reforma institutională care necesita dezvoltarea unui mecanism institutional capabil sa aplice si sa monitorizeze punerea in aplicare a legislatiei adoptate.

Protecția mediului reprezintă astăzi în Uniunea Europeană o politică orizontală, cu rol de principiu în elaborarea și aplicarea tuturor politicilor din statele membre. Tratatul de la Maastricht ridică protecția mediului la „rangul” de politică comunitară, iar Tratatul de la Amsterdam include principiul dezvoltării durabile ca unul dintre obiectivele comunitare și stabilește aplicarea principiului integrării mediului în politicile sectoriale.

Prin cele șase programe de acțiune pentru mediu, Uniunea a elaborat un sistem complex de legi comunitare orizontale și pe domenii respectiv calitatea aerului, gestiunea deșeurilor, calitatea apei, protecția naturii, poluare industrială și managementul riscului, substanțe chimice periculoase și organisme modificate genetic, siguranța nucleară și radioprotecție etc., a trecut de la abordarea sectorială la cea integrată, a dezvoltat principii și instrumente de acțiune, și-a dezvoltat dimensiunea externă prin cooperarea la nivel internațional.

În prezent Uniunea Euopeană parcurge etapele celui de-al șaselea program de acțiune „Mediu 2010, Viitorul nostru, alegerea noastră”, care se concentrează pe patru domenii mari de acțiuni: schimbări climatice; sănătate și mediu; natură și biodiversitate respectiv gesionarea resurselor naturale. Acest program este consecința procesului de evaluare globală a rezultatelor PAM 5 și stabilește prioritățile de mediu pe parcursul prezentei decade. Au fost identificate astfel 4 arii prioritare ce definesc direcțiile de acțiune ale politicii de mediu:

1) schimbarea climatică și încălzirea globală - are ca obiectiv reducerea emisiei de gaze ce produc efectul de seră cu 8% față de nivelul anului 1990 (conform protocolului de la Kyoto);

2) protecția naturii și biodiversitatea - are ca obiectiv îndepărtarea amenințărilor la adresa speciilor pe cale de dispariție și a mediilor lor de viață în Europa;

3) sănătatea în raport cu mediul - are drept obiectiv asigurarea unui mediu care să nu aibă un impact semnificativ sau să nu fie riscant pentru sănătatea umană;

4) conservarea resurselor naturale și gestionarea deșeurilor - are ca obiectiv creșterea gradului de reciclare a deșeurilor și de prevenire a producerii acestora.

În calitate de stat membru al Uniunii Europene, Romania trebuie să includă între prioritățile sale alinierea la standardele Uniunii Europene de protecție a mediului. Acest proces reprezintă una dintre cele mai mari provocări și implică eforturi in doua directii prioritare:

- armonizarea legislatiei romanesti cu acquis-ul Uniunii Europene in acest sector;

- reforma institutionala care necesita dezvoltarea unui mecanism institutional capabil sa aplice si sa monitorizeze punerea in aplicare a legislatiei adoptate.

În România, protecția mediului a apărut ca un domeniu de sine stătător al politicilor naționale în anul 1990, când a fost înființat pentru prima dată fostul Minister al MediuluI3 . În 1992 a fost elaborat4 primul document oficial ce stabilește obiectivele naționale în domeniu - „Strategia Națională de Protecția Mediului”, reactualizată în 1996 și în 2002. Strategia este structurată în două părți:

(1) o trecere în revistă a principalelor resurse naturale, elemente privind starea economică și calitatea factorilor de mediu,

(2) strategia propriu-zisă, adică principiile generale de protecție a mediului, prioritățile, obiectivele pe termen scurt, mediu și lung .

Încă din 1996 se poate observa o adecvare a strategiei naționale cu cea comunitară în ceea ce privește principiile, prioritățile și obiectivele. Astfel, principiile urmărite sunt: conservarea și îmbunătățirea condițiilor de sănătate a oamenilor; dezvoltarea durabilă; prevenirea poluării; conservarea biodiversității; conservarea moștenirii culturale și istorice, principiul „poluatorul plătește”; stimularea activității de redresare a mediului (prin acordarea de subvenții, credite cu dobândă mică, etc.).

Strategiile din 1992 și 1996 sunt documentele pe baza cărora a fost structurată politica națională de mediu până în anul 1999, când a fost adoptat Programul Național de Aderare la UE. Începând cu anul 1999 și continuând anual, până în 2003, strategia națională de mediu este completată de o serie de documente adiționale, cum ar fi - - „Raportul privind starea