Poluarea Mediului

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor si metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice si elementele capitalului natural.Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, în special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul însusi este foarte tânăr si s-a impus în vara lui 1992, după Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizată de Natiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pleacă de la ideea că activitătile umane sunt dependente de mediul înconjurător si de resurse. Sănătatea, siguranta socială si stabilitatea economică a societătii sunt esentiale în definirea calitătii vietii.

Dezvoltarea durabilă a societăţii implică, în contextul a ceea ce se sintetizează prin dualismul ecosistem-ecoeficienţă, grija omenirii faţă de situaţia actuală şi viitoare a resurselor sale naturale, energetice, materiale şi informaţionale. Alături de abordarea responsabilă pentru generaţiile viitoare, utilizarea eficientă a resurselor naturale, energetice, materiale şi informaţionale presupune, în acelaşi timp, potenţarea funcţionării unei economii durabile pentru satisfacerea cerinţelor actuale ale societăţii umane. Lucrarea tratează un ansamblu unitar şi coerent de criterii şi principii specifice managementului strategic şi integrat al dezvoltării durabile, în raport cu creşterea eficienţei folosirii resurselor naturale, energetice, materiale şi informaţionale. În funcţie de aceste criterii şi principii, sunt detaliate obiectivele şi priorităţile pilonului economic al dezvoltării durabile în ţara noastră, precum şi reperele managementului strategic al dezvoltării durabile în România.

Esenţa dezvoltării durabile a societăţii umane este dată de modul de gestionare, actuală şi viitoare, a resurselor sale naturale, energetice, materiale şi informaţionale,în raport cu obiectivele creşterii economice şi asigurarea unei calităţii din ce în ce mai bune a vieţii şi amediului.Cele mai multe entităţi umane aspiră la realizarea dezvoltării economice pentru a securiza creşterea standardelor de viaţă şi pentru a proteja şi îmbunătăţi mediul înconjurător, atât pentru ele însele cât şi pentru generaţiile viitoare. Reconcilierea acestor două aspiraţii reprezintă nucleul conceptului de dezvoltare durabilă şi se sintetizează prin dualismul ecosistem-ecoeficienţă.

Atât protecţia mediului cât şi activitatea economică afectează calitatea vieţii. Deseori, investiţiile economice şi protecţia mediului „merg mână în mână”, această convergenţă reprezentând situaţia ideală.

Dezvoltarea economică este realizată nu numai pentru satisfacerea nevoilor materiale de bază, ci şi pentru a furniza resursele de îmbunătăţire a calităţii vieţii în direcţii ca sănătatea, educaţia şi un mediu bun. Multe forme de dezvoltare economică fac apel la mediu, în sensul că ele folosesc resursele naturale, energetice, materiale şi informaţionale (resurse aflate, de cele mai multe ori, la limită) şi generează produse poluante şi

deteriorări ale mediului. Dar, în acelaşi timp, există multe căi prin care anumite tipuri de activitate economică pot proteja sau îmbunătăţi mediul înconjurător.Acestea includ măsurile de eficientizare a utilizării resurselor naturale, energiei, materialelor, informaţiilor,tehnologii şi tehnici îmbunătăţite de management, o mai bună proiectare şi marketing pentru produse, minimizarea deteriorărilor aduse mediului (tehnologii nepoluante, tehnologii mici consumatoare de materiale şi energie,tehnologii de valorificare a deşeurilor, biotehnologii etc.), practici agricole prietenoase pentru mediu, o mai bună utilizare a pământului şi construcţiilor, eficienţa îmbunătăţită a transporturilor etc. Una dintre provocările majore ale dezvoltării durabile este de a găsi căi de

încurajare a activităţilor economice prietenoase pentru mediul înconjurător şi a descuraja activităţile care provoacă deteriorări ale mediului (poluarea aerului, apelor şi solului, respectiv subsolului).

Dezvoltarea durabilă implică integrarea problemelor de protecţie a mediului şi a celor sociale în toate aspectele politicii economice.Rădăcinile conceptului de dezoltare durabilă îşi au originea în promovarea utilizării durabile a resurselor naturale. Regimurile juridice care vizează conservarea resurselor marine, viaţa sălbatică, protejarea habitatelor, protejarea moştenirii culturale şi naturale, protecţia zonei antarctice etc. au ca obiectiv protejarea resurselor mediului global şi indică o acceptare largă la nivel internaţional a utilizării durabile a resurselor naturale.

Prin transformarea reziduurilor in resurse utilizabile, reciclarea ofera o modalitate de administrare a reziduurilor solide reducand poluarea, conserva energia, creaza locuri de munca si dezvolta industrii manfucaturiere mai competitive. La fel ca si deversarea reziduurilor in zone special amenajate sau arderea lor in incineratoare, reciclarea costa si ea bani. Cointeresarea societatii in reciclare presupune o constientizare deplina a beneficiilor si costurilor economice si de mediu ale reciclarii, comparativ cu consumurile unilaterale de resurse si stocarea produselor uzate in zone special amenajate sau arderea lor in incineratoare. Cand se iau in considerare toti acesti factori, devin evidente avantajele reciclarii.

Obiectivele cheie ale strategiei de dezvoltare durabila a UE sunt urmatoarele:

• Protectia mediului:

o conservarea calitatilor Pamantului de a sustine viata pe pamant, in toate formele sale de bio-diversitate, respectarea caracterului limitativ al resurselor naturale, protejarea si imbunatatirea calitatii mediului inconjurator

o prevenirea si reducerea poluarii mediului, promovarea consumului si productiei „durabile”, reducand astfel degradarea mediului ca urmare a cresterii economice

• Echitate si coeziune sociala: dezvoltarea si promovarea unei societati democratice, bazata pe incluziune sociala, coeziune, siguranta si justitie sociala, dezvoltarea respectului pentru drepturile fundamentale ale omului, diversitatea culturala, prin crearea de oportunitati egale pentru toti cetatenii si combaterea oricaror forme de discriminare

• Prosperitate economica: promovarea unei economii prospere, bazata pe cunostinte si inovatie , competitiva, eco-eficienta, capabila sa asigure standarde de viata ridicate si locuri de munca cetatenilor UE;

• Respectarea responsabilitatilor internationale ale UE: asigurarea concordantei intre politicile europene si cele internationale si mondiale, concretizarea si apararea institutiilor democratice, pacea, stabilitatea, libertatea si securitatea la nivel international.

Politicile si masurile dezvoltate in sprijinul strategiei europene de dezvoltare durabila vor asigura integrarea si respectarea urmatoarelor principii

• Promovarea si protectia drepturilor fundamentale: cetatenii europeni si drepturile acestora sunt obiectivul central al oricaror politici ale UE, prin promovarea si respectarea drepturilor fundamentale ale omului, combaterea discriminarii, reducerea saraciei si eliminarea excliziunii sociale

• Solidaritate in cadrul si intre generatii: utilizarea rationala a resurselor naturale si echilibrarea consumului, astfel incat necesitatile generatiei curente sa fie satisfacute fara a compromite sansele generatiilor viitoare de supravietuire si dezvoltare;

• Societate deschisa si democratica: garantarea drepturilor cetatenilor de a avea acces liber la informatie si la justitie, dezvoltarea canalelor adecvate de consultare si participare a tuturor cetatenilor interesati si a societatii civile, in cadrul politicilor si strategiiloe locale si europene;

• Implicarea cetatenilor: cresterea participarii cetatenilor in procesul de adoptare al deciziilor, promovarea educarii si constientizarii sociale asupra principiilor de dezvoltare durabila, informarea continua a cetatenilor asupra efectelor si impactului deciziilor acestora asupra mediului inconjurator;

• Implicarea mediului de afaceri si a partenerilor sociali: stimularea dialogului social, responsabilitatea sociala a corporatiilor si parteneriatul public-privat

• Coerenta politicilor si a procesului de guvernare: asigurarea coeziunii intre politicile Uniunii Europene si abordarile la nivel local, regional si national privind dezvoltarea durabila

• Integrarea politicilor: integrarea principiilor si conceptelor de dezvoltare durabila in politicile europene economice, sociale si de mediu, astfel incat sa se asigure coerenta acestora, o mai buna reglementare a domeniului si evaluarea echilibrata a efectelor;

• Utilizarea celor mai bune cunostinte: pregatirea, implementarea si evaluarea politicilor pe baza celor mai bune si mai noi cunostinte si informatii

• Principiul prevederii: dezvoltarea de masuri preventive distincte, in vederea diminuarii si eliminarii pericolelor asupra sanatatii populatiei si mediului;

• Principiul „poluatorul plateste”: reglementari privind preturile si tarifele de mediu, care sa reflecte efectele asupra mediului inconjurator realizat de „poluatorul platitor”- agent economic, consumator, cetatean;