Analiza Gestiunii Stocurilor și a Eficienței Acestora

Formarea stocurilor de materiale şi produse asigură condiţii optime pentru desfăşurarea, după un sistem raţional, a activităţii fiecărei unităţi economice.

Stocurile sunt cantităţi de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi magazinele unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, cu un anumit scop.

În condiţiile în care constituirea şi menţinerea stocului presupun imobilizarea unor fonduri care, de multe ori, absorb o mare parte a resurselor financiare ale întreprinderii, trebuie indentificate scopurile esenţiale ale constituirii şi menţinerii stocurilor. Aceste motive sunt: tranzacţia, precauţia şi speculaţia.

Asigurarea unei circulaţii neîntrerupte a mărfurilor este principala funcţie a stocurilor de mărfuri. Existenţa unor cantităţi de mărfuri în magazin sau depozite sub formă de stocuri asigură desfacerea continuă. Echilibrarea producţiei cu consumul, a ofertei cu cerearea de mărfuri reprezintă o altă funcţie a stocurilor de mărfuri, la fel ca şi asigurarea unor posibilităţi largi de alegere din partea consumatorilor. In privința gestiunii lor, principalele functii ale gestiunii stocurilor se pot nominaliza prin:

- crearea sigurantei si certitudinii cu privire la asigurarea alimentarii continue a procesului de productie;

- imobilizarea unor cantitati cat mai reduse in materiale stocate;

- diminuarea continua a cheltuielilor de stocare;

- formarea de stocuri pentru situatii neprevazute.

Ca volum absolut, stocurile de mărfuri depind în primul rând de volumul activităţii comerciale. Nivelul, dinamica şi structura stocurilor depind de mai mulţi factori între care : frecvenţa cererii populaţiei, frecvenţa livrării mărfurilor de către furnizori, complexitatea sortimentală, gradul de organizare a activităţii comerciale.

2. Introducere

Stocurile reprezinta cantitati de resurse materiale sau produse (finite sau intr-un stadiu oarecare de fabricatie) acumulate in depozitele de aprovizionare ale unitatilor economice intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata,in vederea unei utilizari ulterioare.

Datorită dimensiunilor în continuă creştere ale activităţii de comerţ şi structurilor tot mai complexe ale acesteia, gestiunea stocurilor de materii prime, materiale şi mărfuri

dobândeşte o actualitate incontestabilă.

Intre ritmicitatea productiei, a vanzarii marfurilor si ritmicitatea aprovizionarii unitatilor este necesar sa existe o permanenta sincronizare.

Teoria stocurilor a aparut din necesitatea asigurarii unei aprovizionari ritmice si cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime si materiale in procesul de productie, sau a stocurilor de produse finite si bunuri de larg consum in activitatea de desfacere a marfurilor.

Stocurile reprezinta cantitati de resurse materiale sau produse (finite sau intr-un stadiu oarecare de fabricatie) acumulate in depozitele de aprovizionare ale unitatilor economice intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata, in vederea unei utilizari ulterioare.

Cu toate ca stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, in mod obiectiv, sa se recurga la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura ritmicitatea productiei materiale si a consumului.

Notiunea de stoc regrupeaza:

- aprovizionarea: materiile prime, furnizorii;

- produsele: intermediare si finite;

- intermediarii: cumparatorii care revand marfa.

Orice stoc se caracterizeaza prin printr-un flux de intrare pe care intreprinderea il poate previziona intr-un anumit grad, un flux de iesire (pe care rareori intreprinderea il poate stapani el fiind impus de clienti) si un nivel de bunuri in asteptare.

Intreprinderile sunt supuse unei duble constrangeri: cadenta de aprovizionare foarte scazuta genereaza stocuri mari si costuri importante de stocare in timp ce ritmul de aprovizionare ridicat multiplica costurile de lansare a comenzilor. Fata de aceste consideratii, gestiunea materialelor cuprinde o serie de activitati prin care:

- se efectueaza normarea stocurilor;

- se optimizeaza sistemul logistic de aprovizionare, depozitare, manipulare, conservare;

- se reduc cheltuielile de stocare;

- se realizeaza evidenta stricta a materialelor.

Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sfera larga de cuprindere, aceasta incluzand atat probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasarii stocurilor in teritoriu, de repartizare a lor pe detinatori, de formare si evidenta a acestora, cat si probleme de receptie, de depozitare si pastrare, de urmarire si control, de redistribuire si mod de utilizare.