Analiza ponderii populației ocupate în sectorul serviciilor. comparații la nivel internațional

Evoluţia economiei moderne înscrie între orientările sale fundamentale dezvoltarea şi diversificarea serviciilor. Constituite astăzi într-un sector distinct al economiei, caracterizate printr-un dinamism înalt, serviciile îşi pun amprenta asupra activităţii desfăşurate în celelalte compartimente, asupra modului de valorificare a resurselor umane şi natural – materiale, având o contribuţie majoră la progresul economic şi social.

Expansiunea serviciilor, creşterea rolului lor în viaţa societăţii se manifestă ca trăsături ale evoluţiei în majoritatea ţărilor lumii, ceea ce a dat posibilitatea caracterizării societăţii contemporane drept “societate a serviciilor”.

Locul serviciilor în economie este rezultatul unui proces evolutiv complex, al mutaţiilor înregistrate în viaţa economică şi socială. Astfel, dezvoltarea şi diversificarea structurilor economiilor lumii, amploarea cuceririlor ştiinţifice şi pătrunderea lor în realitatea de zi cu zi au favorizat afirmarea şi intensificarea participării serviciilor în desfăşurarea diferitelor fenomene şi procese, creşterea rolului lor. Se poate afirma, în acest context, că locul şi importanţa serviciilor în sistemul economiei naţionale se află în conexiune cu dinamica socială, că dezvoltarea lor este, în egală măsură, o condiţie şi o caracteristică a evoluţiei societăţii moderne.

Activităţile de servicii sunt regrupate, potrivit clasificărilor sectoriale ale economiei, în sectorul terţiar,în timp ce sectorul primar include agricultura, silvicultura, pescuitul şi mineritul, iar sectorul secundar industria prelucrătoare şi construcţiile.

Modul de caracterizare al dimensiunii şi evoluţia sectorului de servicii se realizează cu

ajutorul unor indicatori. Datorită numărului foarte mare de ramuri ale economiei, cuprins in sfera

serviciilor, modul de utilizare al indicatorilor este limitat, existând o serie de indicatori

consideraţi mai expresivi in ceea ce priveste caracterizarea dimensiunilor şi evoluţiei acestui

sector.

a. Populaţia ocupată: pondera populaţiei ocupate in sectorul serviciilor faţă de totalul

populaţiei. Acest indicator realizează o analiză dinamică a evoluţiei şi distribuţiei pe

sectoare a populaţiei, tentinţa este de creştere de la an la an;

Din informaţiile privind economia mondială rezultă că, cu cât o ţară are un nivel de dezvoltare mai ridicat, cu atât sectorul terţiar (serviciile) deţine o parte mai însemnată din totalul forţei de muncă.

Corespunzător, în ţările dezvoltate ale lumii, peste 2/3 din populaţia ocupată este angajată în sfera serviciilor– în SUA, Canada, Olanda, ajungând la peste 73%, în timp ce, în ţările cu un nivel mediu şi scăzut de dezvoltare ponderea este de 35-40% - Portugalia, Grecia, Turcia.

Diferenţele sensibile între ţări reflectă nu numai gradul diferit de dezvoltare ci şi o serie de particularităţi privind structura internă a economiei şi/sau a sectorului terţiar, opţiunea pentru un anume model de creştere economică, tradiţiile culturale şi religioase, gradul de militarizare a economiei sau ţării.

În cazul ţărilor est-europene, aflate în plin proces de tranziţie, nivelul mai modest al serviciilor este condiţionat, dincolo de stadiul dezvoltării economice, de dificultăţile cu care se confruntă aceste ţări şi ritmulîn care se realizează tranziţia.

Totodată, o analiză a evoluţiei dimensiunilor sectorului terţiar, la scară mondială, evidenţiază tendinţa de creştere a acestuia, prin deplasarea continuă a forţei de muncă spre ramurile din sfera serviciilor.

Se vorbeşte astfel de o “terţiarizare” a ocupării forţei de muncă şi a categoriilor profesionale, proces început cu ani în urmă, dar continuat şi astăzi în ritmuri dintre cele mai ridicate. În aceste condiţii, se apreciază, că economiilor moderne le este specifică sporirea ponderii forţei de muncă ocupate în sfera serviciilor, ponderea populaţiei ocupate în sectorul terţiar căpătând valoarea unui “barometru” al dezvoltării unei societăţi.

În privinţa ţării noastre se impune, în primul rând, observaţia că se păstrează aceeaşi corespondenţă între locul deţinut de sectorul terţiar şi nivelul de dezvoltare economico-socială; poziţionarea României în urma altor ţări est-europene, în ce priveşte creşterea economică, este reflectată de ponderea sectorului serviciilor în totalul populaţiei ocupate.