Asigurările sociale în România, Germania și Spania

Asigurările sociale în România, Germania și Spania

Asigurările sociale sunt partea componentă a sistemului de securitate socială care are drept obiectiv principal compensarea prin beneficii în bani sau în servicii a prejudiciilor suferite în anumite situaţii de risc (incapacitate temporară sau permanentă de muncă, bătrâneţe, şomaj, etc) cu care se confruntă cei asiguraţi. Sistemul de asigurări sociale se bazează pe colectarea resurselor (fondurilor) de la cei asiguraţi în sistem contributoriu şi distribuirea beneficiilor/primelor de asigurare către cei confruntaţi cu situaţia de risc asigurată sau către urmaşii acestora în concordanţă cu contractul de asigurare. Asigurările sociale pot fi de stat sau private. Împreună cu asistenţa socială, asigurările sociale alcătuiesc sistemul de securitate socială.

Dincolo de aceste obiective, drepturile sociale al angajatului nu se îmbunătăţeau prea mult. Drepturile economice se suprapuneau de fapt peste obligaţii clar stipulate de legislaţie. Bismarck vedea de fapt anagajaţii ca pe nişte "soldaţi ai muncii într-o economie funcţionând ca o armată", cu autoritatea deplină a statului (in calitate de general) asupra managerilor (in calitate de căpitani).

Asigurarile sociale se materializează în acordarea de catre stat sau anumite organe, de indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la tratament si odihna.

Sistemul național de asigurări sociale are următoarele componente:

asigurările sociale de stat din cooperarile meșteșugărești;

asigurările sociale de stat din cadrul asociațiilor agricole;

asigurările sociale de stat ale avocaților;

asigurările de stat ale cultelor ;

asigurările de stat ale artiștilor plastici;

asigurările sociale de stat ale scriitorilor și muzicienilor;

asigurările sociale de stat. 

Sistemul national de asigurări sociale e organizat pe baza următoarelor principii: 

Unicitatea = solidaritatea societăților în general și solidaritatea între generații în special. Potrivit acestui principiu este organizat şi funcţionează un singur sistem public naţional de asigurări sociale, garantat de stat. Concomitent, se prevăd posibilitatea şi condiţiile de organizare şi funcţionare a unor sisteme private, facultative, de asigurări sociale.

Obligativitatea = persoanele fizice care desfășoara activități producatoare de venit, beneficii de drept și obligații potrivit legii.

În concordanţă cu cerinţele acestui principiu, persoanele fizice care desfăşoară activităţi aducătoare de venituri şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sunt cuprinse, prin efectul legii, în sistemul public naţional de asigurări, beneficiind de drepturi şi având obligaţii reglementate. Asigurările sociale cuprind: personalul din companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, întreprinderile privare, cooperatorii, asociaţii, agricultorii, avocaţii, slujitorii cultelor, toţi pensionarii şi membrii lor de familie.Practic, astăzi toţi cetăţenii activi ai ţării, pensionarii şi membrii lor de familie sunt ocrotiţi prin asigurările sociale, ceea ce înseamnă că la baza asigurărilor sociale se află principiul generalităţii şi că statul garantează aceste drepturi prin Constituţie şi prin alte acte normative.

Garantarea de catre stat = statul sprijină sistemul de asigurări sociale prin acoperirea deficienței. Statul este garantul acestui drept exercitat prin sistemul public naţional al asigurărilor sociale. Statul sprijină acest sistem al asigurărilor sociale, în situaţii temeinic motivate, prin acoperirea deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului de stat.

Generalitatea = cetățenii sunt ocrotiți în toate cazurile și pentru toată perioada de pierdere a incapacității de muncă.

Contributivitatea = fondul se constituie pe baza contribuțiilor plătite de persoanele salariate și contribuția plătită de angajator.

Egalitatea = persoanele asigurate beneficiază de aceleași drepturi și au aceleași obligații dacă indeplinesc aceleași condiții prevăzute de lege.

Etica și echitatea socială = asigurările sociale se realizează în concordanță cu cerințele eticii și echității sociale adică pensiile și celelalte forme de asigurări sunt reglementate și acordate pe baza contributiei aduse la dezvoltarea socială.

Pensiile și alte indemnizații de asigurări sociale = sunt scutite de taxe și impozite.

Imprescribilitatea dreptului de asigurari sociale = drepturile privind asigurarile sociale nu se prescriu cu ele pot fi oricând cerute de cetateni. Acest principiu este expres prevăzut de legislaţia de asigurări sociale. Salariaţii, membrii cooperatori, asociaţii, agricultorii şi ceilalţi cetăţeni care îndeplinesc condiţiile legale au dreptul să ceară oricând stabilirea dreptului la pensie, indemnizaţie etc

Imposibilitatea cesiunii dreptului de asigurări sociale = dreptul de creanță privind pensile și indemnizatiile de asigurari sociale nu pot fi cedate, fiind drepturi personale care nu fac obiectul unei tranzacții.

Autonomia și descentralizarea asigurărilor sociale =funcționarea sistemului are loc atât la nivel central prin Ministerul Muncii și protecția societății, cât și prin direcțiile judecătorești ale aceluiași minister.

Germania

Sistemul german de securitate socială se sprijină pe 5 piloni şi oferă protecţie contra principalelor riscuri din viaţă şi a urmărilor acestora :

asigurarea obligatorie de şomaj garantează o securitate în caz de pierdere a locului de muncă;

asigurarea obligatorie de bătrâneţe (pensii) pentru acoperirea riscului de bătrâneţe a contribuabililor şi intervine în caz de incapacitate de muncă şi de deces pentru protectia urmasilor;

asigurarea obligatorie de boală veghează la păstrarea stării de sănătate şi restabilirea acesteia, precum şi la atenuarea consecinţelor bolii;