Caracterizarea Statistică a Inflației prin Intermediul IPC și HIPC

INTRODUCERE

Deşi este foarte uşor perceptibilă, inflaţia reprezinta unul dintre fenomenele complexe, foarte greu de explicat şi încadrat în anumite graniţe fixe. Din acest motiv definiţia inflaţiei nu este una strictă, unanim acceptată de specialiştii economişti, ci ea se înscrie într-o gama foarte variată, fiecare dintre cei care o definesc încercând să includă ceea ce este esenţial în conţinutul şi manifestarea procesului. De-a lungul timpului au avut loc numeroase controverse privind natura fenomenului şi, de aici, polemici şi privind definirea inflaţiei. In continuare voi prezenta principalele teorii din domeniul inflaţiei, precum şi elementele lor definitorii. Cu toate acestea, nu numai definirea şi măsurarea inflaţiei, ci şi însăşi natura fenomenului inflaţionist actual, precum si mijloacele cele mai potrivite de luptă contra inflaţiei continuă să provoace numeroase controverse. Deşi exista diferenţieri între diversele curente de gândire economică, socială şi politică privind natura şi efectele inflaţiei, se poate vorbi de un consens privind necesitatea controlării inflaţiei şi evitării procesului inflaţionist. Inflaţia este unul dintre cele mai grave dezechilibre macroeconomice actuale. În unele ţări şi perioade, inflaţia a fost şi este pericolul numărul unu al dezvlotării şi progresului economic. În alte circumstanţe de loc şi timp, politicile de inflaţie se pot încadra în stategiile de dezvoltate ale guvernelor.

1. Inflaţia - concept economic si statistic

Inflaţia reprezintă un fenomen macroeconomic şi totodată o componentă majoră a

politicilor guvernamentale.

Iniţial, inflaţia s-a manifestat sub forma devalorizării mascate a monedelor din metale preţioase, acest proces fiind cunoscut în prezent sub denumirea de inflaţie monetaro-bănească. Elementele definitorii ale acestei inflaţii sunt: separarea conţinutului nominal al monedelor metalice (mai mare) de conţinutul lor real ( mai mic) transformarea existenţei - aur a monedei în aparenţă - aur; aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine fără valoare deplină; scăderea puterii de cumpărare a monedelor falsificate.

Inflaţia este percepută ca o scădere a valorii sau a puterii de cumpărare a monedei naţionale. Ea este expresia unui dezechilibru macroeconomic de natură monetar-materială şi este receptată de populaţie ca o creştere generală şi susţinută a preţurilor.

Preţurile „ impuse” sau „controlate” nu au constituit soluţii perene împotriva inflaţiei, astfel încât aceasta s-a manifestat şi în cadrul economiei de comandă.

Potrivit cerinţelor echilibrului monetar, în economie trebuie să existe o cantitate de monedă în concordantă cu necesităţile schimbului de mărfuri şi servicii. In caz contrar, dacă în circulaţie se află monedă fără valoare proprie, excesul acesteia faţă de nevoile circulației determină devalorizarea sa faţă de celelalte mărfuri. Se poate afirma, deci, că inflaţia este dezechilibrul apărut la un moment dat între masa monetară în circulaţie mai mare şi cantitatea de mărfuri şi servicii mai mică, dezechilibru reflectat prin creşterea preţurilor.

În zilele noastre, inflaţia constituie o problemă majoră a lumii contemporane. Cauza directă şi imediată a inflaţiei trebuie căutată în dezechilibrul economic şi financiar reflectat de creşterea masei monetare în circulaţie într-un ritm mai rapid decât ritmul creşterii producţiei. Inflaţia actuală continuă să rămână un proces de depreciere obiectivă a banilor aflaţi în circulaţie. Mecanismul scăderii puterii de cumpărare a banilor este unul specific banilor neconvertibili şi banilor de credit.

Inflaţia contemporană reprezintă un dezechilibru de ansamblu al economiei între masa monetara, care suprasaturează canalele circulaţiei, şi masa bunurilor şi serviciilor puse în circulaţie. La baza procesului inflaţionist se află devansarea ofertei de bunuri şi servicii de către cererea solvabilă. în esenţă, inflaţia reprezintă fenomenul de creştere generalizată a preţurilor însoţit de scăderea puterii de cumpărare a banilor.

Pentru statistică se pune problema de a găsi o măsură a nivelului inflaţiei prin indicatori de o bună precizie, obţinuţi într-o perioadă de timp cât mai redusă şi cu cheltuieli minime.

Nu orice creştere a preţurilor reprezintă inflaţie, ci numai creşterea generalizată şi cumulativă a acestora.

Dintre caracteristicile inflaţiei contemporane amintim:

- este un proces de depreciere valorică a banilor aflaţi în circulaţie;

- se manifestă ca un proces de creştere generalizată şi cumulativă a preţurilor, creştere diferenţiată însă pe categorii de bunuri, pe servicii ale factorilor de producţie, pe diferite pieţe teritoriale;

- semnifică un anumit raport între mărimea fluxurilor băneşti şi cea a fluxurilor reale: excedentul masei monetare în raport cu oferta de bunuri şi servicii;

- apare ca disfuncţie acceptată de agenţii economici, ca un rău necesar al creşterii economice; în general, se caută să se asigure un anumit surplus de ofertă de bunuri faţă de cererea solvabilă a populaţiei;

- inflaţia actuală are efecte mai mult sau mai puţin dureroase pentru categoriile sociale cu venituri fixe; în unele cazuri şi pentru unele grupuri socio-profesionale, efectele inflaţiei simt pozitive.

Inflaţia poate fi determinată de :

• excesul emisiunii monetare - inflaţia prin monedă

• excesul de cerere solvabilă - inflaţia prin cerere;

• excesul de cerere nominală - inflaţia prin credit;

• excesul de costuri - inflaţia prin costuri;

• insuficienţa producţiei - inflaţia prin ofertă.