Conceptul de Audit Public Intern

Capitolul 1 Conceptul de audit intern,termini si expresii,obiective,sfera si tipuri.

Pentru înţelegerea clară a auditului intern este bines să se lămurească o serie de elemente de substanţă care constituie ancorele acestui domeniu de activitate sau funcţii a unei entităţi.

Din acest punct de vedere se pot aduce trei argumente majore susţinute de realitate:

- auditul intern reprezintă o funcţie de asistenţă acordată managementului, ceea ce face ca munca auditorului este de consultanţă pe care o asigură tuturor celor cu care acesta vine în contact.

Auditorul intern având la bază metoda şi utilizând instrumente specifice emite o judecată asupra dispoziţiilor din cadrul entităţii: reguli, proceduri, organizare, sistem de informare etc., adică asupra sistemului de control intern.

Totodată, auditorul intern dispune de norme de referinţă care-i dau autoritate, de metodă şi instrumente care-i garantează eficacitatea.

Un auditor intern trebuie să fie independent şi perceput ca independent, să aibă autonomie care îi vor permite să formuleze ipoteze şi sa facă recomandări.

O altă caracteristică sugestivă este că auditorul intern are un grad de libertate, oferit de planul de misiune, care îl face să fie pe desupra unor preocupări de rutină sau stresante, activitatea lui fiind periodică.

- auditul intern nu are legătură cu personalul entităţii decât în măsura în care acesta este părtaş la furturi, fraude pentru care trebuie să dea socoteală, în rest auditul se adresează modului în care structurile entităţii îndeplinesc regulile proprii din entitate.

Orice auditor intern experimentat ştie că el urmăreşte obiective, realizări şi responsabilităţi, care sigur sunt ataşate unor oameni, unor angajaţi, dar scopul lui nu este angajatul, ci modul de aplicare şi reflectare în rezultatele entităţii.

De aceea, în rapoartele de audit care curpind recomandări nu se menţionează personae, decât în cazuri excepţionale, pentru că auditorul şi managementul au nevoie să cunoască ce nu funcţionează în sistem, de ce şi cum se vor pozitiva rezultatele.

- auditorul intern este independent, adică funcţia exercitată de acesta nu suportă nici o influenţă, nici o presiune care ar putea fi contrare obiectivelor pe care le are stabilite.

Definiţia auditului intern în versiunea americană nu diferă aproape de loc de cea din versiunea franceză, diferenţa fiind dată de traducerea termenului american – governance – prin guvernarea sau conducerea întreprinderii.

Conform versiunii franceze a definiţiei internaţionale, aprobată de Consiliul de Administraţie al IFACI la 21 martie 2000, definiţia oficială a auditului intern este următoarea:

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.

Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistemică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, şi de guvernare a întreprinderii, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

În legislaţia romănească auditul intern este definit mai sintetic şi mai pragmatic, astfel:

Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere a acestuia.

Obiective

Aportul compartimentului de audit public intern consta in promovarea unei culturi privind realizarea managementului efectiv si eficient in cadrul entitatii publice.

De asemenea, tot prin legea română (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar), se stabilesc şi principalele obiective ale auditului intern.