Contractul de franciză

I. CONCEPTUL DE FRANCIZĂ

Contractul de franciză, denumit mai simplu franciză, a cunoscut una din cele mai spectaculoase evoluții dintre toate tipurile de contracte utilizate in domeniul afacerilor internaționale.

Succesul extraordinar pe care l-a înregistrat în ultimele decenii franciza se datorează faptului că reușeste să îmbine tendința de globalizare economică alături de necesitatea de fragmentare și diminuare a riscurilor în afaceri.

Disputa referitoare la locul de și data aparitiei este continuă, însă în mod cert și-a cunoscut dezvoltarea și diversificarea in Statele Unite ale Americii, denumită “franchising”, derivat de la cuvântul “franc”, de origine franceză.

Pe scurt, franciza este definită ca “ o licență dată unui producător/ distribuitor, prin care i se conferă dreptul de a produce sau comercializa un anumite produs sau serviciu, într-o anumită zonă și perioadă de timp.”

Asociația Internațională de Franchising, care deține rolul de promoter al acestui tip de afiliație, definește franciza ca fiind “o strategie de distribuție a produselor și serviciilor. Franciza implică cel puțin două persoane : francizorul care oferă spre împrumut denumirea comercială, marca și sistemul de business, respectiv francizatul, care plătește o redevență și adesea, o plată adițională în schimbul dreptului de a face afaceri sub numele și sistemul francizorului.”

În România, O.G. nr. 52/1997, republicată, stipulează în ceea ce privește bazele legale ale contractului de franciză faptul că aceasta este un “sistem comercial bazat pe o colaborare continuă între entități individuale și legale, independent financiare, în care o persoană, numită francizor, împuternicește o altă persoană, numită francizat, să folosească sau să dezvolte o afacere, produs, tehnologie sau serviciu.”

Partenerii care realizează acordul sunt : francizorul, care pune bazele unui proces de producție sau a unei strategii de afacerii cu bunuri sau servicii și francizatul (beneficiarul), ca antreprenor independent, doritor și capabil să promoveze procesul sau strategia, având dreptul și autorizația necesară pentru producția sau marketingul bunurilor si serviciilor.

Definițiile studiate subliniază în mod particular conceptul original al parteneriatului de franciză, care constă în transferul drepturilor de utilizare unui set de proprietăți intelectuale vizând una sau mai multe licențe de producție sau marketing, design industrial, breveturi, secrete comerciale, know-how, precum și suportul tehnic și comercial continuu.

Marca comercială are un rol crucial deoarece dacă nu sunt îndeplinite necesitățile adecvate pentru a fi protejat, creearea unei rețele de franciză este imposibilă. Francizorul rămâne proprietarul pe durata contractului, francizatul având doar dreptul de a utiliza franciza exclusiv în scopul business-ul definit de contract.

Know-how- ul, un set de cunoștințe si metode practice experimentate de francizor, trebuie să fie confidențial (inaccesibil unei a treia părți care nu aparține afiliației), substanțial (util pentru francizat) și identificabil (trebuie descris într-o manieră suficient de comprehensibilă pentru a fi posibilă verificarea faptului că împlinește criteriile confidențialității și substanțiabilității). Transferul know-how-ului presupune că francizorul a sintetizat în prealabil toate cunoștințele teoretice în privința succesului comercial, așa cum a fost confirmat în aplicarea acestuia în mod concret într-o unitate pilot.

Suportul tehnic și comercial vizează facilitarea înțelegerii, asimilării și în final, a aplicării know-how-ului. Francizatul primește asistență :

- În ceea ce precede începerea afacerii: pregătirea staffului, asistență în alegerea locației, suport pentru obținerea de fonduri, dezvoltarea și livrarea studiului pieței; furnizarea unei rețele informatice eficiente de suport pentru vânzări și reclame.

- Dupa “marea deschidere”: suport pentru business, sfaturi în problemele de natură legală, financiară și contabilă, conceperea și implementarea campaniilor de reclame; asistență în analiza performanței business-ului.

Concluzia este ca franciza este un mod de a face business “pentru sine dar nu prin sine”.

Din punct de vedere legal, franciza are un caracter bilateral, dând naștere unor obligații mutuale între părți. Cea mai importantă obligație a francizorului este de a transfera modelul de business. Obligația francizatului este de a plăti prețul pentru acest model.