Controlul Total și Controlul Prin Sondaj

1. Procedee si tehnici de control financiar

Procedeele utilizate în vederea realizării în condiţii optime a obiectivelor specifice controlului financiar alcătuiesc metoda controlului; procedeul „constă în modul sistematic de efectuare a unei lucrări, cu alte cuvinte modalitatea, maniera de a acţiona în vederea realizării verificărilor obiectivelor propuse." Tehnica executării controlului financiar reprezintă alegerea procedeelor celor mai adecvate în funcţie de obiectivul controlat şi aplicarea lor în vederea realizării scopului urmărit.

În concepţia lui Sorin Mihăescu, în lucrarea „Control financiar în bănci” această tehnică presupune utilizarea anumitor procedee, cum sunt:

Procedee comune:

- Observaţia;

- Raţionamentul;

- Comparaţia;

- Clasificarea;

- Analiza;

- Sinteza.

Procedee specifice:

- Cercetarea;

- Studiul general prealabil;

- Controlul documentar;

- Inventarierea de control;

- Expertizele tehnice şi analizele de laborator;

- Controlul total şi controlul prin sondaj;

- Analiza activităţii economice financiare.

Tehnicile şi procedeele folosite în colectarea elementelor necesare efectuării controlului financiar se întrepătrund în multiple forme, utilizându-se fie individualizat, fie în cadrul unei tehnici. Alegerea tehnicilor este influenţată de două elemente cum ar fi: natura controlui care trebuie efectuat şi recurgerea sau nu la tehnici statistice. În momentul în care se alege să se recurgă sau nu la tehnici, este lăsată la latitudinea şi raţionamentul controlorului, dar nu se permite justificarea, în cazul sondajului nestatistic, care ar permite reducerea taliei eşantionului. Alegerea tehnicii de lucru depinde de următorii factori: talia masei respective, mărimea acesteia influenţează recurgerea la tehnici statistice mai mari; capacitatea acesteia de a îndeplini obiectivele sondajului; raportul cost/eficacitate a tehnicii alese. Talia esantionului se face în funcţie de anumiţi factori care sunt diferiţi dacă este vorba de sondaje asupra atribuţiilor sau de sondaje asupra valorilor. În ceea ce priveşte selecţionarea eşantionului, aceasta trebuie să fie reprezentativă indiferent de metoda utilizată. Selecţia poate fi făcută fie prin tragerea la întâmplare, fie printr-o manieră sistematică, fie de o manieră empirică. Studiul eşantionului, pentru ca eşantionul să aibă un caracter probant, toate elementele selecţionate trebuie să fie controlate. Se poate întâmpla însă ca acela care controlează să fie în imposibilitatea de a face acest control deoarece, de exemplu, documentele corespunzătoare nu sunt disponibile. În acest caz, el trebuie să se întrebe dacă, considerând elementele necontrolate ca erori, se depăşeşte pragul de erori acceptabil: dacă răspunsul este afirmativ, se vor căuta proceduri de control alternative care să permită exprimarea unei concluzii motivate asupra acestor elemente; dacă răspunsul este negativ nu sunt necesare proceduri alternative de control, dar ne putem întreba dacă acest fapt nu este de natură să pună în discuţie încrederea acordată controlului intern.

Cât despre evaluarea rezultatelor se verifică dacă este prezentă vreo anomalie, aceasta se va examina pentru a se vedea dacă este cu adevărat reprezentativă pentru masa respectivă sau este doar accidentală. Concluziile finale asupra postului, tranzacţiilor sau operaţiilor care au făcut obiectul controlului va fi suma concluziilor trase asupra: elementelor cheie care au făcut obiectul controlului, anomaliile excepţionale care s-au constatat, restul masei. În cele mai multe dintre cazuri rezultatele sondajelor determină extinderea verificării asupra tuturor operaţiunilor, ajungându-se în acest fel la control total.