Costul marginal și costul adițional

Costul marginal(Cm) reprezintă suplimentul de cost (sporul de cost) necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de produs; la un moment dat el se determină raportând creşterea costului total la creşterea producţiei.

Costul marginal are o mare importanţă în luarea deciziilor privind mărirea ofertei de bunuri. Venitul suplimentar ce se poate obţine prin vânzarea sporului de producţie, trebuie să fie mai mare decât costul suplimentar.

Sub aspectul componenţei avem costuri marginale simple şi costuri marginale adiţionale.

Costurile marginale simple sunt formate din cheltuieli variabile aferente producţiei suplimentare obţinute cu capacităţi de producţie nemodificate. Ele nu conţin cheltuieli fixe.

Costurile marginale adiţionale sunt formate din cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe şi corespund producţiei obţinute cu o capacitate modificată(extinsă).

Costurile marginale au dublu rol:

- pe baza lor se iau decizii pentru stabilirea capacităţilor optime

- ele fac posibilă cea mai eficientă compunere a programelor de producţie.

Costurile marginale constituie expresia valorica a consumului suplimentar de factori de productie in vederea maririi cifrei de afaceri prin cresterea productiei, a imbunatatirii calitatii produselor, prin obtinerea de produse cand raportul dintre cerere si oferta este favorabil producatorilor sau prin valorificarea produselor pe pietele cele mai avantajoase.

Dupa efectul obtinut in urma consumului suplimentar de factori de productie, costurile marginale pot fi grupate in urmatoarele categorii:

Costuri marginale ce contribuie la obtinerea unor cantitati suplimentare de produse cerute pe diferite piete interne sau externe, ori pentru satisfacerea unor nevoi suplimentare pentru autoconsumul productiv sau neproductiv;

Costuri marginale ce urmaresc ridicarea calitatii produselor;

Costuri marginale ce au ca drept scop comercializarea produselor pe piata ce ofera cele mai avantajoase preturi pentru producatori.

O analiza atenta a celor trei categorii de costuri marginale conduce la concluzia ca in situatia cand consumurile suplimentare de factori de productie atrag dupa sine sporuri de productie, se poate vorbi despre costuri marginale totale si de costuri pe unitatea de produs marginal(costul sporului de productie), acest din urma indicator determinandu-se ca raport intre costurile marginale totale si productia marginala:

Cm=Δch/Δq

In care:

Cm - reprezinta costul pe unitatea de produs din productia marginala;