Extras din referat
1.1 CALEA CĂTRE UEM ŞI EURO
Aşadar, cum a început totul? Un punct de pornire al cronologiei uniunii economice
şi monetare în Europa l-ar putea constitui Tratatele de la Roma 1, care au intrat
în vigoare la data de 1 ianuarie 1958. În ultimă instanţă, UEM reprezintă una
dintre realizările integrării europene, probabil cea mai importantă de până acum.
Cu toate acestea, autorii Tratatelor de la Roma nu se gândeau încă la o monedă
unică, obiectivele tratatelor iniţiale fiind mult mai limitate.
Un alt punct de pornire ar putea fi anul 1989, atunci când Consiliul European
a decis să iniţieze realizarea UEM până la sfârşitul secolului. Cu toate acestea,
ar fi incorect din punct de vedere istoric să se excludă primii paşi pe calea
integrării monetare europene, care a debutat la mijlocul anilor ’60. Primele
încercări de integrare monetară nu au avut întotdeauna succes, iar progresele au
alternat cu eşecuri. Cu toate acestea, realizările din această perioadă, precum şi
unele dintre învăţămintele desprinse au fost esenţiale pentru conturarea procesului
de integrare monetară care a fost în cele din urmă demarat în anii ’90.
Luând în considerare toate aceste aspecte, punctul de pornire cel mai potrivit
ar părea a fi aşadar anul 1962 (a se vedea caseta 1) precum şi publicarea
unui document al Comisiei Europene cunoscut sub denumirea de Marjolin
Memorandum. Acesta din urmă a lansat prima dezbatere pe tema integrării
monetare la nivel comunitar şi a încurajat adoptarea primelor măsuri, deşi foarte
limitate, în domeniul cooperării monetare.
1.1.1 Primii paşi către integrarea monetară europeană
„Părinţii fondatori” ai Europei, care au negociat Tratatele de la Roma în anii ’50,
nu au stăruit asupra ideii de monedă comună. În primul rând, obiectivele iniţiale
ale Comunităţii Economice Europene (CEE) erau în mare parte limitate la
realizarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe agricole comune, care nu păreau să
necesite o integrare în domeniul monetar. Mai mult, la vremea aceea, toate ţările
din CEE făceau parte dintr-un sistem monetar internaţional care funcţiona destul
de bine (sistemul Bretton Woods). În cadrul acestuia, cursurile de schimb erau
fixe, dar ajustabile, şi s-au menţinut relativ stabile până la mijlocul anilor ’60,
atât în cadrul CEE, cât şi pe plan internaţional.
1
Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Tratatul de instituire
a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom). Tratatele au intrat în vigoare la
1 ianuarie 1958. Cele două noi Comunităţi s-au alăturat Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO), care a fost instituită în anul 1952 pentru o perioadă de 50 de ani.
1
Caseta 1 Calea către euro
1962
Mai 1964
1971
Aprilie 1972
Aprilie 1973
Martie 1979
Februarie 1986
Iunie 1988
Mai 1989
Iunie 1989
Iulie 1990
Decembrie 1990
Februarie 1992
Octombrie 1993
Noiembrie 1993
Decembrie 1993
Ianuarie 1994
Decembrie 1995
Decembrie 1996
Iunie 1997
Mai 1998
Iunie 1998
Octombrie 1998
Ianuarie 1999
Comisia Europeană prezintă prima sa propunere (Marjolin
Memorandum) privind uniunea economică şi monetară.
Este înfiinţat Comitetul guvernatorilor băncilor centrale ale statelor
membre ale Comunităţii Economice Europene (CEE) în vederea
instituţionalizării cooperării dintre băncile centrale ale CEE.
În Raportul Werner este expus un plan de realizare a uniunii
economice şi monetare în cadrul Comunităţii până în anul 1980.
Se creează un sistem („şarpele”) pentru îngustarea progresivă a
marjelor de fluctuaţie între monedele statelor membre ale Comunităţii
Economice Europene.
Se înfiinţează Fondul European de Cooperare Monetară (FECM)
în vederea asigurării bunei funcţionări a „şarpelui”.
Este creat Sistemul Monetar European (SME).
Se semnează Actul Unic European (AUE).
Consiliul European încredinţează unui comitet de experţi, prezidat
de Jacques Delors („Comitetul Delors”), misiunea de a elabora
propuneri în vederea realizării UEM.
„Raportul Delors” este prezentat Consiliului European.
Consiliul European aprobă realizarea UEM în trei etape.
Debutează prima etapă a UEM.
Este lansată o Conferinţă interguvernamentală în vederea pregătirii
etapelor a doua şi a treia ale UEM.
Este semnat Tratatul privind Uniunea Europeană („Tratatul de la
Maastricht”).
Oraşul Frankfurt pe Main este ales pentru a găzdui sediul IME şi al
BCE. Este nominalizat preşedintele IME.
Intră în vigoare Tratatul privind Uniunea Europeană.
Alexandre Lamfalussy este numit preşedintele IME, care urma
să fie înfiinţat la data de 1 ianuarie 1994.
Începe cea de-a doua etapă a UEM şi este înfiinţat IME.
Consiliul European de la Madrid decide cu privire la denumirea
monedei unice şi stabileşte scenariul pentru adoptarea acesteia şi
preschimbarea monedelor naţionale.
IME prezintă Consiliului European specimene de bancnote euro.
Consiliul European convine asupra Pactului de stabilitate şi creştere.
Se consideră că Belgia, Germania, Spania, Franţa, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Ţările de Jos, Austria, Portugalia şi Finlanda îndeplinesc
condiţiile necesare pentru adoptarea euro ca monedă unică; sunt
numiţi membrii Comitetului executiv al BCE.
Se înfiinţează BCE şi SEBC.
BCE anunţă strategia şi cadrul operaţional pentru politica monetară
unică pe care o va aplica începând cu 1 ianuarie 1999.
Începe cea de-a treia etapă a UEM; euro devine moneda unică
a zonei euro; cursurile de schimb sunt fixate irevocabil pentru fostele
monede naţionale ale statelor membre participante; în zona euro se
aplică o politică monetară unică.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cronologia Integrarii Monetare Europene.docx