Cronologia integrării monetare europene

1.1 CALEA CĂTRE UEM ŞI EURO

Aşadar, cum a început totul? Un punct de pornire al cronologiei uniunii economice

şi monetare în Europa l-ar putea constitui Tratatele de la Roma 1, care au intrat

în vigoare la data de 1 ianuarie 1958. În ultimă instanţă, UEM reprezintă una

dintre realizările integrării europene, probabil cea mai importantă de până acum.

Cu toate acestea, autorii Tratatelor de la Roma nu se gândeau încă la o monedă

unică, obiectivele tratatelor iniţiale fiind mult mai limitate.

Un alt punct de pornire ar putea fi anul 1989, atunci când Consiliul European

a decis să iniţieze realizarea UEM până la sfârşitul secolului. Cu toate acestea,

ar fi incorect din punct de vedere istoric să se excludă primii paşi pe calea

integrării monetare europene, care a debutat la mijlocul anilor ’60. Primele

încercări de integrare monetară nu au avut întotdeauna succes, iar progresele au

alternat cu eşecuri. Cu toate acestea, realizările din această perioadă, precum şi

unele dintre învăţămintele desprinse au fost esenţiale pentru conturarea procesului

de integrare monetară care a fost în cele din urmă demarat în anii ’90.

Luând în considerare toate aceste aspecte, punctul de pornire cel mai potrivit

ar părea a fi aşadar anul 1962 (a se vedea caseta 1) precum şi publicarea

unui document al Comisiei Europene cunoscut sub denumirea de Marjolin

Memorandum. Acesta din urmă a lansat prima dezbatere pe tema integrării

monetare la nivel comunitar şi a încurajat adoptarea primelor măsuri, deşi foarte

limitate, în domeniul cooperării monetare.

1.1.1 Primii paşi către integrarea monetară europeană

„Părinţii fondatori” ai Europei, care au negociat Tratatele de la Roma în anii ’50,

nu au stăruit asupra ideii de monedă comună. În primul rând, obiectivele iniţiale

ale Comunităţii Economice Europene (CEE) erau în mare parte limitate la

realizarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe agricole comune, care nu păreau să

necesite o integrare în domeniul monetar. Mai mult, la vremea aceea, toate ţările

din CEE făceau parte dintr-un sistem monetar internaţional care funcţiona destul

de bine (sistemul Bretton Woods). În cadrul acestuia, cursurile de schimb erau

fixe, dar ajustabile, şi s-au menţinut relativ stabile până la mijlocul anilor ’60,

atât în cadrul CEE, cât şi pe plan internaţional.

1

Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Tratatul de instituire

a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom). Tratatele au intrat în vigoare la

1 ianuarie 1958. Cele două noi Comunităţi s-au alăturat Comunităţii Europene a Cărbunelui şi

Oţelului (CECO), care a fost instituită în anul 1952 pentru o perioadă de 50 de ani.

1

Caseta 1 Calea către euro

1962

Mai 1964

1971

Aprilie 1972

Aprilie 1973

Martie 1979

Februarie 1986

Iunie 1988

Mai 1989

Iunie 1989

Iulie 1990

Decembrie 1990

Februarie 1992

Octombrie 1993

Noiembrie 1993

Decembrie 1993

Ianuarie 1994

Decembrie 1995

Decembrie 1996

Iunie 1997

Mai 1998

Iunie 1998

Octombrie 1998

Ianuarie 1999

Comisia Europeană prezintă prima sa propunere (Marjolin

Memorandum) privind uniunea economică şi monetară.

Este înfiinţat Comitetul guvernatorilor băncilor centrale ale statelor

membre ale Comunităţii Economice Europene (CEE) în vederea

instituţionalizării cooperării dintre băncile centrale ale CEE.

În Raportul Werner este expus un plan de realizare a uniunii

economice şi monetare în cadrul Comunităţii până în anul 1980.

Se creează un sistem („şarpele”) pentru îngustarea progresivă a

marjelor de fluctuaţie între monedele statelor membre ale Comunităţii

Economice Europene.

Se înfiinţează Fondul European de Cooperare Monetară (FECM)

în vederea asigurării bunei funcţionări a „şarpelui”.

Este creat Sistemul Monetar European (SME).

Se semnează Actul Unic European (AUE).

Consiliul European încredinţează unui comitet de experţi, prezidat

de Jacques Delors („Comitetul Delors”), misiunea de a elabora

propuneri în vederea realizării UEM.

„Raportul Delors” este prezentat Consiliului European.

Consiliul European aprobă realizarea UEM în trei etape.

Debutează prima etapă a UEM.

Este lansată o Conferinţă interguvernamentală în vederea pregătirii

etapelor a doua şi a treia ale UEM.

Este semnat Tratatul privind Uniunea Europeană („Tratatul de la

Maastricht”).

Oraşul Frankfurt pe Main este ales pentru a găzdui sediul IME şi al

BCE. Este nominalizat preşedintele IME.

Intră în vigoare Tratatul privind Uniunea Europeană.

Alexandre Lamfalussy este numit preşedintele IME, care urma

să fie înfiinţat la data de 1 ianuarie 1994.

Începe cea de-a doua etapă a UEM şi este înfiinţat IME.

Consiliul European de la Madrid decide cu privire la denumirea

monedei unice şi stabileşte scenariul pentru adoptarea acesteia şi

preschimbarea monedelor naţionale.

IME prezintă Consiliului European specimene de bancnote euro.

Consiliul European convine asupra Pactului de stabilitate şi creştere.

Se consideră că Belgia, Germania, Spania, Franţa, Irlanda, Italia,

Luxemburg, Ţările de Jos, Austria, Portugalia şi Finlanda îndeplinesc

condiţiile necesare pentru adoptarea euro ca monedă unică; sunt

numiţi membrii Comitetului executiv al BCE.

Se înfiinţează BCE şi SEBC.

BCE anunţă strategia şi cadrul operaţional pentru politica monetară

unică pe care o va aplica începând cu 1 ianuarie 1999.

Începe cea de-a treia etapă a UEM; euro devine moneda unică

a zonei euro; cursurile de schimb sunt fixate irevocabil pentru fostele

monede naţionale ale statelor membre participante; în zona euro se

aplică o politică monetară unică.