Extras din referat
Gândirea economică a fost dominată din a doua jumătate a secolului al XVIII - lea de curentul liberal.
Datorita acestei orientări între ofertă (Y) şi cerere (C), se realizează prin jocul liber al pieţii şi acţiunea nestingherită a legilor economice un echilibru perfect: Y = C
Conform legii Say „orice ofertă îşi crează automat cererea corespunzătoare ”.
economia se află permanent în starea de echilibru excluzându-se crizele, şomajul, inflaţia.
Realitatea secolelor XVIII, XIX şi XX demonstrează că piaţa nu este complet liberă – omenirea a evoluat de la o concurenţă mai mult sau mai puţin perfectă spre una imperfectă, deoarece participanţii la viaţa economică sunt de forţe diferite şi există deopotrivă mica proprietate individuală, mijlocie şi marea proprietate.
În asemenea împrejurări voinţa celor mai puternici se impune cu caracter de lege asupra voinţei şi interesului celor mai slabi.
Pe măsura creşterii gradului de complexitate a economiei, statul devine un factor economic efectiv. Astfel statul îndeplineşte două categorii de funcţii economice: 1. Organizator al vieţii economice 2. Agent, subiect activ şi direct în economie
Prin intrarea economiei mondiale în criza generală din 1929-1933 s-a demonstrat că doctrina liberală este depăşită istoric şi incapabilă să ofere soluţii viabile, în concordanţă cu realitatea concretă
În asemenea împrejurări, în perioada interbelică se pun bazele unei noi doctrine a cărui întemeietor a fost :
Doctrina numită dirijism economic arată că:
Echilibrul economic între cerere şi ofertă nu se stabileşte automat;
Recunoaşte rolul statului ca agent economic, şi teoretizează necesitatea intervenţiei lui pentru restabilirea situaţiei de echilibru între cerere şi ofertă;
Odată cu apariţia dirijismului, Economia Politică va îndeplini o funcţie utilitară;
Economia Politică trece de la microanaliză la macroanaliză deschizând calea elaborării unor modele naţionale şi globale de gândire.
Conținut arhivă zip
- Dirijismul Economic.ppt