Economie europeană

România-stat european

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007.Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 şi confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004.Raportul de ţară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România şi Bulgaria.Cele două ţări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumunster din Luxemburg.

După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în curs de aderare, obţinând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituţiilor comunitare, fiind necesară asigurarea prezenţei reprezentaţilor români la nivelul instituţiilor europene şi al grupurilor de lucru ale acestora. Statutul de observator activ a permis Românei să îşi exprime punctul de vedere, fără drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influenţa aceste decizii şi promovându-şi intereselor naţionale.

România a participat ca observator activ în următoarele instituţii ale Uniunii Europene:Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi – COREPER I şi II, Grupurile de lucru ale Consiliului, Comitetele şi grupurile de lucru ale Comisiei Europene, Comitetului Regiunilor şi Consiliului Economic şi Social.

După aderare, România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi depline. România a devenit a şaptea ţară din UE după numărul de locuitori. Ţara desemnează 35 de deputaţi pentru Parlamentul European, dar numărul acestora va scădea printr-o reorganizare a locurilor din Parlament stipulată în Tratatul de la Nisa. Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii (a şaptea după numărul de vorbitori, în concurenţă strânsă cu limba neerlandeză), urmând ca oricare cetăţean al UE să se poată adresa instituţiilor în această limbă. Denumirea de „Uniune Europeană”, în limba română, a primit statut oficial.

Avantajele şi dezavantajele integrării României în Uniunea Europeană

Alăturarea României la UE presupune renunţarea la prerogativele naţionale de bază în materie de formulare şi aplicare de politici economice,dar această renunţare nu este un simplu act de transfer de prerogative, deoarece priveşte capacitatea unei economii de a-şi compatibiliza funcţionarea cu un alt spaţiu (UE), fără costuri excesive, de o parte şi de alta.Există un exemplu sui generis de extindere a UE, care priveşte o fostî ţară comunistă şi care conţine multe lecţii: landurile estice ale Germaniei unificate. Astăzi, la mai bine de un deceniu de la unificare şi după transferuri de cca 800 miliarde euro, şomajul în aceste landuri ramâne în apropierea a 20%, iar stagnarea economică este o constantă a anilor din urmă.

Fenomenul de dolarizare/euroizare

Cei care pledează pentru acest aranjament monetar par să conceapă spaţiul economic unde s-ar aplica schema ca o simplă “anexă”, fără viaţa internă complexă. Se omit, de pildă, consecinţele unui deficit comercial major, care ar reduce automat şi sever cantitatea de monedă internă (fără ca Banca Centrală să mai poată interveni), ceea ce ar provoca o deflaţie şi o recesiune de amploare, greu de suportat economic şi social. În plus sistemul bancar intern ar fi supus unor presiuni teribile ca urmare a dobânzilor ridicate.Sanşa istorică a României de modernizare prin alăturarea la UE trebuie judecată şi prin prisma nevoii de “adăpostire” faţă de incertitudinile şi volatilitatea din spaţiul economic mondial.

Având în vedere că fluxul exporturilor şi importurilor României ,cu UE, la această dată variază între 60-65% respectiv 50-55% din total,cifrele fiind comparabile cu ponderea comerţului intra-european al multora dintre statele UE,se poate spune că cel puţin din punct de vedere economic - exceptând unele bariere netarifare pentru agricultura şi câteva sectoare industriale protejate de UE – România este de fapt integrată în comerţul comunitar.

Datele statistice din ultimii ani indică o îmbunătăţire al gradului de acoperire a importurilor prin exporturi pe relaţia UE.Orientarea comerţului către UE a fost însoţită de o semnificativă creare de comerţ mai ales după semnarea Acordului de Asociere în Februarie 1993.

Agricultura

Concesiile asimetrice ale Acordului de Asociere cu UE au protejat multe din produsele agricole româneşti de competiţia cu cele europene, în timp ce concesiile simetrice ale acordului CEFTA au adus deficite semnificative la acest capitol de comerţ, produsele comerţului exten al României fiind mai puţin competitive decât al principalilor parteneri din cauza diferenţei de productivitate.

Importurile de produse agricole din zona UE reprezintă aproximativ 7%cele din zona CEFTA fiind de 27,34% din total ceea ce ne face să presupunem că avem deja de a face cu competiţia europeană prin intermediari – reexportatorii din zona CEFTA - ,ocolind barierele tarifare.

Aderarea la UE a ţărilor din primul val va face ca deficitul comerţului cu produse agricole să se înrăutăţească rapid ca de altfel şi Avantajul Comparativ al României faţă de UE. Agricultura României nu va putea face faţă rigorilor PAC fără o intervenţie puternică din partea statului pentru a rentabiliza acest sector în vederea aderării.Deşi există semne clare a suportarii din ce in ce mai greu al rigorilor PAC în Europa (ex: Olanda) aceasta nu se va schimba din cauza lobby-ului puternic exercitat de producatorii din UE.Este posibil totuşi ca fermieri din UE să fie atrasi, odată cu aderarea României,in scopul realizarii unor producţii ecologice pe terenuri ce s-au odihnit mai mult de 15 ani. Exemplul Spaniei unde ,odată cu intrarea in CEE, veniturile unor producatori s-au dublat nu este concludent.Romania are cel mai ridicat nivel al ocuparii fortei de munca in agricultura – 27,9%.Agricultura , a carei producţie se bazează pe ferme mici , folosind în mod intensiv munca, va trebui sa facă faţă celei mai mari restructurări de forţă de munca, deci o buna parte din costul integrării va fi plătit de cei angajaţi în agricultura. Pe lângă şomaj mai pot exista costuri psihologice sau de transfer.

Industria

Avantajul comparativ cu UE are un trend accentuat descrescator, în timp ce cu restul lumii încă mai avem un uşor avantaj.

În ceea ce priveşte industria chimică aceasta va avea de pierdut,în condiţiile în care ,procentul importurilor din UE a rămas constant, însa exporturile de produse chimice a scăzut de mai mult de două ori în ultimii cinci ani,acest fapt dovedind slabă productivitate şi competitivitate al acestei industrii.

Industria materialelor plastice, pielăriei şi al articolelor din piele , celulozei şi hârtiei sunt slab performante, România fiind la acest capitol mai puţin competitivă decât oricare din ţările CEFTA,structura producţiei interne fiind necompetitivă în general , aceste industrii vor supravietui numai prin preluarea de către marile companii Vestice la momentul aderării.