Efectele și Riscurile Reasigurării

Reasigurarea constă în asigurarea unei societăţi de asigurări la o altă societate de asigurări, mai puternică sub aspect financiar, prin cedarea parţială sau totală a unor riscuri şi a unei cote din primelede asigurare. Prin reasigurare se divizează, se dispersează şi se omogenizează riscurile în timp şi spaţiu, având loc o nivelare a răspunderii societăţii de asigurări pentru compensarea pagubelor.

Reasigurările constituie o completare a asigurărilor, conducând la menţinerea stabilităţii financiare a societăţii de asigurare. Reasigurarea este asigurarea asigurării.

Conform legii nr. 136/1995 prin reasigurare:

a) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării.

În reasigurare intervin reasiguratul (cedentul), adică acel asigurator care cedează o parte din prima de asigurare şi din valoarea asigurată pe care apreciază că, în caz de daună, n-ar putea să plătească singur si reasiguratorul, adică societatea de reasigurare care preia parţial sau integral suma care depăşeşte puterea de despăgubire a reasiguratului. Reasigurarea acţionează numai prin mijlocirea asigurării.

La rândul său, reasigurătorul poate să transmită o parte din suma asigurată altei societăţi de asigurare considerată mai puternică sub aspect financiar. Această nouă reasigurare încheiată de reasigurător poartă numele de retrocesiune (retrocedare), în care intervin retrocedentul şi retrocesionarul.

Existenţa şi folosirea reasigurării atestă şi seriozitatea asigurătorului direct, deoarece societatea de reasigurare nu intră astfel în relaţii cu asigurătorii care nu se dovedesc la standardele de seriozitate necesare.

Reasigurarea a apărut în evul mediu ca o măsură de îndreptare a unor acţiuni imprudente ale acelor asiguraţi care încheiau asigurări de transport maritime în zone extreme de riscante din cauza piraţilor şi condiţiilor grele de navigaţie. După perfectarea contractelor, la întâmplare, căutau să scape de angajamentele care erau excesiv de riscante, cedându-le altor societăţi de asigurare.

Cu timpul reasigurarea a devenit o formă complementară a asigurării, pierzându-şi caracterul de instrument de îndreptare a erorilor de judecată comise de asiguratori.

Abia în sec. al XIX-lea reasigurarea a luat o mare amploare în Europa, impulsul fiind dat de revoluţia industrială.

În Marea Britanie coasigurarea se practică pe scară largă, în timp ce reasigurarea a fost interzisă o perioadă de timp (1746-1864) pentru a evita operaţiunile speculative.

În Danemarca reasigurările se practicau din 1775, iar în Norvegia din 1840.

În S.U.A. legiferarea reasigurarii a avut loc mai lent. Prima societate de reasigurare a luat fiinţă abia în 1890 sub denumirea de “Reinsurance Company of America”.

Iniţial, reasigurarea se practica de către societăţi profilate pe contractarea de asigurări directe care simţeau nevoia de a¬-şi ameliora portofoliul. Mai târziu s-au constituit societăţi specializate în operaţiuni de reasigurare, fără însă ca societăţile de asigurare să renunţe la acest gen de operaţiuni.

În funcţie de modul de repartizare a riscurilor între reasigurat şi reasigurător, contractul de reasigurare se clasifică în contracte proporţionale si neproporţionale.

Reasigurări proporţionale - reasigurare cotă-parte

- reasigurare excedent de sumă asigurată

- reasigurare mixtă (cotă şi excedent)

- reasigurare pe bază de pool de reasigurare

Reasigurări neproporţionale - reasigurare excedent de daună

- reasigurare oprire de daună

- reasigurare de acoperire a sinistrelor majore

Efectele financiar-valutare ale reasigurării

Reasigurarea produce efecte numai între reasigurat şi reasigurător, adică asiguratul nu se poate îndrepta cu acţiuni juridice împotriva reasigurătorului, el nefiind participant la contractul de reasigurare.

Reasigurările au mai multe efecte, mai multe influenţe asupra părţilor interveniente şi asupra rezultatelor financiare valutare.

Reasigurarea influenţează nu numai rezultatele financiare ale reasiguratului, contribuind la stabilitatea acestora, dar şi piaţa capitalurilor de împrumut şi balanţa de plăţi externe a ţării.