Eficiența Afacerilor Economice Internaționale

Pentru a defini eficienta economica a comertului exterior este necesar sa avem în vedere locul pe care aceasta activitate îl ocupa în cadrul reproductiei si rolul sau în dezvoltarea economiei nationale.

În conditiile dezvoltarii economice contemporane, comertul exterior nu este limitat numai la activitatea de natura strict comerciala, care se desfasoara în sfera circulatiei marfurilor. Pentru economia unei tari, comertul exterior reprezinta efectul unui proces complex de specializare, în cadrul diviziunii internationale a muncii, a unor ramuri economice din sfera productiei materiale si a circulatiei. În vederea realizarii bunurilor care fac obiectul schimburilor comerciale pe piata externa sunt agrenate, direct sau indirect o parte din activitatea diverselor ramuri sau subramuri ale productiei materiale si o serie de activitati din sfera serviciilor. De asemenea o parte din procesul reproductiei largite se bazeaza pe anumite bunuri destinate consumului productiv si neproductiv, atrase în circuitul economic national prin intermediul comertului exterior.

Comertul exterior constituie o sursa principala de economisire de munca sociala, deoarece prin participarea la diviziunea internationala a muncii tarile au posibilitatea, pe de o parte, sa exporte produsele pentru care dispun de conditii mai bune de productie si, pe de alta parte, sa importe produsele pentru care au conditii de productie mai putin favorabile sau lipsesc cu desavârsire. Pentru unele produse sau sortimente la care cererea interna este limitata la un volum care nu poate asigura utilizarea optima a capacitatilor de productie, exportul reprezinta un debuseu suplimentar de desfacere, creîndu-se astfel conditii pentru dezvoltarea unor capacitati care sa permita realizarea unor serii mari de fabricatie la pret scazut pentru produsele destinate atât consumului intern, cât si pietei externe.

Participarea la diviziunea internationala a muncii prin comertul exterior contribiue la realizarea unor proportii optime în cadrul economiei nationale, care asigura în final o dezvoltare armonioasa si eficienta a întregii productii sociale.

Comertul exterior îsi aduce de asemenea o contributie importanta în asigurarea anumitor proportii în cadrul productiei si consumului prin exportul si importul de produse prelucrate. Asigurarea unei cresteri economice în ritmuri înalte reclama abordarea anumitor prioritati în dezvoltarea ramurilor de baza, de care depinde evolutia tuturor celorlalte ramuri economice. Asemenea prioritati genereaza însa unele disproportii temporare atât în sfera productiei materiale, cât si a consumului. În aceasta situatie, comertul exterior are rolul de a asigura proportiile necesare prin valorificarea la export a surplusului de produse realizate în ramurile prioritare si prin completarea consumului pe calea importului de produse deficitare.

O alta influenta pe care o exercita comertul exterioe asupra dezvoltarii economice si cresterii eficientei economice de ansamblu consta în aportul lui la accelerarea progresului tehnic. Accelerarea progresului tehnic este influentata de comertul international cu licente si patente, care ofera fiecarei tari, pe de o parte, de a utiliza eficient cheltuielile pentru efectuarea studiilor si a cercetarilor în anumite sectoare ale tehnicii si tehnologiei si, pe de alta parte, de a introduce în productia proprie cele mai noi descoperiri stiintifice pe plan mondial. Comertul exterior impulsioneaza progresul tehnic si prin stimularea reducerii timpului de solutionare a anumitor probleme de baza ale cresterii economice.

Eficienta participarii la diviziunea internationala a muncii cuprinde atât economia de munca sociala care se realizeaza direct prin comertul exterior, cât si contributia pe carea o aduce aceasta activitate la valorificarea superioara a mijloacelor financiare, a resurselor materiale si a fortei de munca de care dispune economia nationala, respectiv aportul la cresterea eficientei economiei generale.