Organisme Europene și Domeniul Calității

Calitatea – concepte şi definiţii

Istoria modernă a conceptului ”calitate” începe cu secolul al XX-lea, întrucât pe parcursul acestuia au fost descoperite, dezvoltate şi aplicate aproape toate principiile, metodele, tehnicile şi instrumentele, care au ca scop asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii proceselor, produselor şi serviciilor.

Creşterea importanţei calităţii pe parcursul ultimului secol şi, deci, a atenţiei acordate calităţii, în special în ţările dezvoltate, a fost determinată, în principal, de următorii factori: creşterea continuă a complexităţii şi performanţelor produselor, serviciilor şi proceselor de realizare a acestora; sporirea continuă a exigenţelor clienţilor şi ale societăţii în ansamblu; intensificarea concurenţei între agenţii economici la nivel local, naţional, regional şi mondial.

Calitatea este aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intrinseci de a satisface cerinţele (ISO 9000/2000). Caracteristică este o trăsătură distinctivă a unui produs, proces sau sistem. Este o proprietate esenţială, definitorie pentru a caracteriza o entitate. Ea poate fi intrinsecă sau atributivă, calitativă sau cantitativă. Intrinsec semnifică prezent în ceva, în special ca o caracteristică permanentă , nu atribuită. În merceologie, calitatea este definită ca ”un ansamblu de caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface cerinţele exprimate sau implicite ale clientului”. În standardul ISO 8402 - Managementul şi asigurarea calităţii – vocabular se defineşte calitatea ca reprezentând ”ansamblul caracteristicilor unei entităţi care îi conferă aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite”.

Conform acestei definiţii, calitatea nu este exprimată printr-o singura caracteristică , ci printr-un ansamblu de caracteristici, calitatea nu este de sine stătătoare, ea există numai în relaţia cu nevoile clienţilor, calitatea este o variabilă continuă şi nu discretă, prin calitate trebuie satisfacute nu numai nevoile exprimate , ci şi cele implicite.

Calitatea în Uniunea Europeană

Pentru a pune în valoare potenţialul pieţei sale interne, Uniunea Europeană a creat, în principal între anii 1985 - 2000, un mediu tehnic omogen, transparent şi credibil în care autorităţile publice, agenţii economici şi beneficiarii /consumatorii să aibă încredere. Această încredere se bazează pe elementele componente ale aşa-numitei "Case europene a calităţii". Casa europeană a calităţii cuprinde structuri private şi publice – stabilite şi funcţionând atât la nivel european, cât şi la nivel naţional - care sunt necesare pentru a demonstra conformitatea produselor şi serviciilor, atât pentru a asigura libera circulaţie a acestora, cât şi pentru a asigura creşterea competitivităţii economiei europene.

Cei cinci piloni de rezistenţă, esenţiali pentru structura acestei case, sunt următorii:

patru piloni instituţionali: standardizare, testări şi certificare, metrologie şi acreditare (la nivel naţional şi/ sau regional); un pilon managerial: managementul calităţii (existent la nivelul organizaţiilor publice şi private, în special al agenţilor economici).

Politica europeană de promovare a calităţii asigură un cadru pentru dezvoltarea şi consolidarea infrastructurii calităţii, pentru anumite iniţiative industriale şi economice reprezentând o bază pentru asigurarea coerenţei, direcţiei şi sensului necesare, la nivel european, diferitelor iniţiative - la nivel local, naţional şi comunitar - în scopul optimizării efectelor acestora.

Preocupările Comunităţii Europene în domeniul calităţii au fost concretizate în documente care atestă necesitatea adoptării unor politici şi strategii ale ţărilor membre, precum: CERTIF 95/1 “Politica europeană de promovare a calităţii”, “Calea europeană spre excelenţă”, “Noua abordare” sau “Abordarea globală”.

Modelul european al calităţii, promovat de către Fundaţia Europeană pentru Managementul Calităţii, a fost conceput şi dezvoltat pornind de la premisa că, pentru a obţine performanţe, orice organizaţie are nevoie de un sistem performant de management. Modelul oferă organizaţiilor un instrument practic, bazat pe evaluarea multicriterială sistematică a factorilor determinanţi (premiselor) şi rezultatelor pe care le obţine o organizaţie în afaceri, urmare promovării cu consecvenţă a principiilor enunţate anterior.