Banca centrală a Nigeriei

Introducere

Băncile centrale din întreaga lume se referă in esenta la o autoritate centrală monetară sau o instituţie financiară aflata in varful întreagii structuri financiare care sa promoveze stabilitatea monetara şi un sistem financiar solid. Lumea bancilor centrale este una formata dintr-o varietate de structuri, funcţii şi competenţe, care sunt, în sine, produsul realităţilor economice, politice şi a altor factori dintr-o societate.

Din punct de vedere istoric, înainte de înfiinţarea Băncii Centrale din Nigeria prin Actul BCN din 1958, a existat un organism cunoscut sub numele de a Consiliul Monetar al Africii de Vest (WACB).

- Acest Consiliu, care a fost înfiinţat de către guvernul colonial britanic, a fost destinat sa serveasca ca o bancă centrală pentru ţările anglofone din Africa de Vest. Astfel, Consiliul a fost încărcat cu responsabilitatea primară de emitere a lirei vest-africane, care a servit ca moneda legala de circulatie în Ghana, Nigeria, Sierra Leone şi Gambia.

- O altă funcţie îndeplinită de WACB a fost gestionarea rezervelor depozitate pentru aceste colonii. Astfel de rezerve au fost investite Consiliu în numele ţărilor din Africa de Vest ca instrumente pe Piata Monetara din Londra Punctele slabe ale Consiliului au fost urmatoarele:

- A desfăşurat activităţi bancare comerciale, alături de băncile comerciale;

- Consiliului i-a lipsit aparatul de baza pentru a controla oferta de bani;

- Consiliul s-a implicat în distribuţia fizică a monedei de la un punct la altul;

- Activităţile sale au fost considerate discriminatorii împotriva industriaşilor indigene din Africa de Vest;

- Nu a urmarit dezvoltarea coloniilor şi cele mai multe dintre activităţile sale s-au bazat pe comerţ şi schimb.

Aceşti factori au dus la o agitaţie pe scară largă a băncilor centrale indigene din zonă.

Banca Centrala a Nigeriei – obiective si functii

Banca Centrala a Nigeriei este autoritatea de reglementare de varf a sistemului financiar din ţară.

Banca Centrală a Nigeriei a fost stabilita prin Actul Bancii Centrale a Nigeriei din 1958 şi a început operaţiunile de la 1 iulie, 1959. În aprilie 1960, Banca a emis primele sale bonuri de tezaur. În luna mai 1961, Banca a lansat Biroul de Decontare a Bancilor din Lagos, care a oferit băncilor autorizate un cadru în care să schimbe şi sa deconteze cecuri rapid.Pana la data de 1 iulie 1961, Banca a realizat emiterea tuturor cupiurilor de bancnote si monede nigeriene noi şi a recuperat toti banii anteriori ai Consiliului Monetar al Africii de Vest.

Obiectivele principale ale băncii aşa cum este prevăzut în Actul CBN din 1958 sunt următoarele:

1. Emiterea de monedă ca mijloc legal de plată în Nigeria;

2. Sa menţina rezervele externe, precum şi valoarea monedei, în scopul de a proteja valoarea internaţională a monedei;

3. Sa promoveze stabilitatea monetară şi un sistem financiar solid;

4. Sa serveasca ca bancher şi consilier financiar al guvernului federal;

5. Banca a altor bănci din Nigeria şi din străinătate

Pentru a atinge obiectivele de mai sus, BCN indeplineste următoarele funcţii prevazute în lege. Funcţiile de bază efectuate de către BCN pot fi clasificate in linii mari în trei:

1. Funcţii tradiţionale;

2. Funcţiile de reglementare, precum şi

3. Funcţii de dezvoltare.

Funcţiile tradiţionale

- Emite moneda legala de plata – Naira

- El acţionează ca bancher şi consilier financiar la guvernul federal

- BCN acţionează ca bancher al băncilor şi altor instituţii financiare :

- Decontarea cecurilor

- Creditor de ultimă instanţă

- Aceasta gestionează conturile şi datoria ţării;

- BCN acţioneaza în supravegherea si examinarea bancară.

Rolul băncii centrale de creditor de ultimă instanţă şi consilier al guvernului federal, uneori, a împins-o în ape tulburi de reglementare. După sfârşitul regimului colonial, dorinţa guvernului de a deveni pro-activ în dezvoltarea economiei a devenit vizibila mai ales după sfârşitul războiului civil nigerian, banca a urmat dorinţa guvernului şi a realizat un efort susţinut pentru a completa orice scadere a alocaţiilor de credit pentru sectorul real.Curând banca s-a implicat în împrumutarea directa a consumatorilor, încălcând intenţia iniţială de a lucra prin intermediul băncilor comerciale în activităţi care implică creditarea consumatorilor. Cu toate acestea, politica a fost un rezultat al politicii de indigenizare de la momentul respectiv. Cu