Factori de risc și crizele financiar-bancare

INTRODUCERE

Spre deosebire de alte ramuri ale economiei,exista anumite particularitati ale acestui sistem:gradul mare de integrare si existenta unor forme putin nuantate de concurenta;piata bancara e o piata a intermediarilor,in care nu putem aplica direct modelele clasice ale cererii si ofertei.

Gradul mare de integrare duce la aparitia unor riscuri specifice,riscuri de sistem,care,in lipsa unui management corect,se pot propaga in tot sistemul,cu consefcinte grave asupra intregii economii.Practic,toate crizele (relativ recente) economice majore au avut o legatura intr-un fel sau altul cu disfunctionalitati ale sistemului bancar.

Subiectul propus va fi analizat din punctul de vedere al actiunii bancii centrale,al politicilor guvernamentale (financiare sau monetare),precum si al rezultatelor concrete ale acestora in contextul unor crize recente,precum cea asiatica sau cea din Mexic.

FACTORI DE RISC

Dupa numerosi autori,un factor de risc major in sistemul bancar este informatia asimetrica,o situatie care apare in cazurile cind una din parti are informatii mai detaliate decat cealalta;un exemplu ar fi situatia in care cel care primeste un credit are informatii mai bune decat banca referitoare la posibilele venituri obtinute,sau la probabilitatea de a mai returna sau nu creditul.

Direct legate de informatia asimetrica,apar doua probleme:selectia inversa si riscul (hazardul) moral.Selectia inversa e o situatie ce apare atunci cind agentii cei mai putin capabili de a returna un credit sunt selectati pentru a-l primi.Acestia sunt dispusi sa-si asumre riscuri majorate,deoarece stiu ca au o capacitate redusa de a returna creditele.Ca urmare directa,bancile vor adopta o politica de creditare extrem de prudenta,neacordand credite nici agentilor economici care ar putea sa le returneze.

Riscul moral apare atunci cand creditul este orientat de catre debitor spre obiective care nu convin creditorului (banca,in cazul nostru).In aceste situatii,in care apar investitii cu risc inalt,creditorul este cel care suporta majoritatea pierderilor,in cazul in care acestea exista.

Ca intermediari,bancile au o foarte mare importanta din punctul de vedere al informatiei asimetrice legate de pietele financiare,cand nu se cunoaste cu exactitate situatia corecta a emitentului de titluri (de exemplu,emisiunea de obligatiuni de catre firmele private;pentru ca o emisiune de obligatiuni sau o IPO –initial public offering- sa reuseasca e necesara atragerea unei firme de brokeraj care sa “gireze” cu numele sau calitatea emitentului).

Bancile pot reduce riscurile morale prin faptul ca pot stabili o relatie pe termen lung cu clientii lor;de asemenea,costurile de monitorizare sunt mult mai scazute,decat in cazurile in care aceasta monitorizare ar fi facuta de persoane.De asemenea,faptul ca acorda imprumuturi private,elimina problemele ce ar putea rezulta din folosirea informatiilor de catre cei care nu au platit sa aiba acces la ele.

Factorii enumerati mai sus pot fi amplificati chiar de anumite politici guvernamentale.In multe tari,inclusiv in Romania (unde exista un Fond de garantare a depozitelor bancare),exista o serie intreaga de institutii si politici create cu scopul de a despagubi depunatorii in cadrul aparitiei un or disfunctionalitati in cadrul sistemului.Garantarea (sau asigurarea,dupa caz ) a depozitelor are rolul de a proteja bancile solvabile de riscurile de sistem ,insa poate incuraja bancile in a-si asuma mai multe riscuri decat in mod normal.