Fondul Monetar Internațional

Fondul Monetar Internaţional (FMI) reprezintă o organizaţie instituţională specializată a Naţiunilor Unite care cuprinde majoritatea statelor membre ale ONU, menită să asigure funcţionarea sistemului valutar internaţional.

Constituirea

La Conferinţa Monetară şi Financiară de la Bretton-Woods din iulie 1944 au fost puse bazele celor două organisme financiar-valutare internaţionale: Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.).

Rolul principal al F.M.I. în cadrul sistemului monetar internaţional este subliniat chiar de acordul încheiat la Bretton-Woods, prin care se apreciază că o ţară nu poate deveni membră a B.I.R.D. atâta vreme cât nu este şi membră a F.M.I.

Fondul Monetar Internaţional a fost creat în mod oficial la 27 decembrie 1945, când 29 de state au ratificat statutul său, adoptat la Conferinţa de la Bretton-Woods, dar activităţile sale financiare au început la 1 martie 1947. În F.M.I. au intrat automat toate naţiunile reprezentate la Conferinţa de la Bretton-Woods, cu excepţia U.R.S.S., Liberiei şi Noii Zeelande, care nu au ratificat atunci tratatul. După majorarea din 22 ianuarie 1999 totalul cotelor-părţi ce constituie capitalul său ajunge la 212 miliarde drepturi speciale de tragere (DST), echivalentul a 300 miliarde USD.

România este membră a F.M.I. din 7 decembrie 1972, iar în anul 2000 erau 182 de state membre.

Sediul Fondului Monetar Internaţional este la Washington D.C., S.U.A.

Obiective

Statutul F.M.I. conţine 32 de articole ce definesc obiectivele şi regulile funcţionării sale. Fondul Monetar Internaţional este o instituţie permanentă însărcinată cu menţinerea unor funcţionări armonioase a sistemului monetar internaţional. Pentru realizarea acestui scop, F.M.I. trebuie să favorizeze schimburile de informaţii între ţările membre, să încurajeze acordurile dintre responsabilii monetari şi să pună în funcţie mecanisme de cooperare internaţională pentru a împiedica acţiunile unilaterale. Acest „cod de conduită”, pe care F.M.I. trebuie să-l facă să fie respectat, nu este un scop în sine, el are în primul rând menirea de a contribui la expansiunea comerţului internaţional şi deci de a crea locuri de muncă în ţările membre. Mai exact, Fondul Monetar Internaţional trebuie să contribuie la aplicarea unui sistem de parităţi fixe şi la restabilirea liberei convertibilităţi a monedelor pentru operaţiuni curente.

Pe aceste baze, F.M.I. asigură trei tipuri de misiuni principale:

- supravegherea;

- ajutorul financiar;

- asistenţa tehnică.

Supravegherea exercitată de Fondul Monetar Internaţional constă în evaluarea politicilor de schimb ale membrilor săi în cadrul unei analize aprofundate a situaţiei economice globale şi a politicilor desfăşurate de fiecare dintre aceştia.

Ajutorul financiar ia forma de credite şi împrumuturi pe care F.M.I. le acordă ţărilor cu dificultăţi în echilibrarea balanţei de plăţi, pentru a le susţine programele de ajustare şi reformele. Astfel, la 31 decembrie 1999, F.M.I. avea de remis credite şi împrumuturi faţă de 93 de ţări, pentru o valoare de 57,5 miliarde DST, adică 75 miliarde USD repartizate după cum urmează:

Prezentarea totalităţii creditelor şi împrumuturilor

(la 31 decembrie 1999, în miliarde unităţi)

Zona geografică Valoare (DST)

Africa 6,6

Asia 17,9

Europa 17.4

Orientul Apropiat 0,7

Emisfera occidentală 17,9

Întreaga lume 57,5

Sursa: Fondul Monetar Internaţional

Asistenţa tehnică este bazată pe sprijinul pe care F.M.I. îl pune la dispoziţia membrilor săi în mai multe domenii:

- conceperea şi aplicarea politicii monetare şi bugetare;

- întărirea rolului instituţiilor publice, cum ar fi banca centrală sau trezoreria statului;

- executarea şi contabilizarea tranzacţiilor cu F.M.I.;

- strângerea şi îmbunătăţirea datelor statistice;

- formarea de funcţionari la Institutul F.M.I. şi, prin cooperare cu alte organisme financiare internaţionale, la Institutul Multilateral de la Viena, la Institutul Regional de Instruire de la Singapore, în cadrul Programului Regional de Instruire al Orientului Mijlociu şi la Institutul Multilateral al Africii.

Finanţarea

Majoritatea resurselor F.M.I. provin din subscripţii, din «cotele-părţi» ale ţărilor membre, ce reflectă ponderea relativă a fiecărui membru în economia mondială. Acestea constituie, într-un anumit fel, «fondurile proprii» ale instituţiei. Cota-parte a unui membru determină totalul maxim al resurselor financiare pe care acel membru trebuie să-l verse la F.M.I., numărul de voturi de care dispune în cadrul procesului decizional al instituţiei, tranşa din alocările de drepturi speciale de tragere ce i se atribuie şi, în final, ajutorul financiar la care se poate aştepta să-l primească din partea instituţiei. Ansamblul acestor venituri este înscris în contul general al F.M.I.