Fondul monetar internațional

Fondul Monetar International (FMI/IMF) isi are originea in recesiunea economica din perioada anilor 1930. In acei ani, tarile se aflau sub presiunea cotei aurului care fusese reintrodus dupa Primul Razboi Mondial cu rate de schimb care s-au dovedit a fi nerealiste. De asemenea, mai multe tari au luat masuri protectioniste pentru a-si proteja industria nationala. Ca rezultat al acestor actiuni, comertul mondial a scazut cu peste 60% intre anii 1929-1932. Mai multe conferinte monetare internationale au convenit sa reinstaureze ordinea si sa reinceapa procesul economic. Toate au esuat, insa, din lipsa de cooperare dintre tari. La aceasta se adauga si faptul ca opiniile pe tema problemelor economice difereau foarte mult.

La inceputul anilor 1940, John Maynard Keynes de la Trezoreria Marii Britanii si Harry Dexter White de la Trezoreria Statelor Unite ale Americii au conceput aproape simultan planuri pentru reinstaurarea unui sistem monetar complet nou, care sa stabilizeze ratele de schimb si sa propulseze comertul liber. Astfel, a fost proiectata o institutie internationala care sa acorde asistenta financiara tarilor cu probleme in domeiul balantelor de plati. Se credea ca in acest mod tarile vor fi impiedicate sa foloseasca protectionismul sau devalorizarea competitiva drept metode de redresare a balantei. Suportul financiar acordat ar fi oferit acestor tari posibilitatea de a-si pune ordine in afaceri si de a-si echilibra balanta de plati.

Negocierele finale au avut loc la Bretton Woods, in statul New Hampshire, din Statele Unite ale Americii, in iulie 1944. La aceasta conferinta au participat 44 de state, iar negocierile finale au prevazut infiintarea a doua organisme: Fondul Monetar International (FMI) si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD). Impreuna, ele fomeaza institutiile Bretton Woods.

Astfel, Fondul Monetar International a luat nastere ca o institutie destinata prevenirii politicilor economice dezastruoase care au contribuit la criza din anii 1930 si este insarcinata sa supravegheze sistemul monetar international, prin eliminarea restrictiilor de schimb aplicabile comertului de bunuri si servicii.

Atat Fondul Monetar International, cat si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezoltare au constituit un raspuns la prabusirea economiei internationale in anii '30, dar niciuna dintre ele nu se astepta sa ajunga la rolul global pe care il detine astazi.

Crearea Fondului Monetar International a fost grabita de depresia mondiala a anilor '30 si de somaj, iar scopurile sale primare erau de a promova cooperarea multilaterala monetara, monede nationale stabilite si convertibile, precum si comertul si investitiile internationale. Dupa refacerea financiara a Europei, in anii '60, Fondul Monetar International a devenit activ pe pietele monetare internationale numai pentru a se ocupa de colapsul stabilitatii monetare dupa ce in SUA au suspendat convertibilitatea dolarului in 1971.

Conform prevederilor Acordului de infiintare, principala functie a Fondului Monetar International este aceea de a supraveghea sistemul monetar international. Din aceasta functie principala deriva alte cateva functii, cum ar fi: supravegherea politicii monetare si a ratei de schimb din tarile membre, elaborarea de recomandari privind politica financiara pentru membri si acordarea de credite pentru tarile cu dificultati in balanta de plati.

Desi Fondul Monetar International este cunoscut mai ales prin faptul ca acorda credite, aceasta nu este principala sa functie. Rolul cel mai important pe care il detine Fondul este acela de manager al unui sistem monetar international ordonat, previzibil si stabil, cu granite deschise si care sa ofere cadrul necesar unei cresteri echilibrate in comertul mondial si in economiile tarilor membre. In acest sens, Fondul Monetar International functioneaza ca un organism permanent de consultanta, in care membrii coopereaza si participa activ in sfera monetara internationala.

Asistenta financiara consta in acordarea unei tari a dreptului de a cumpara moneda proprie altei tari, cu obligatia de a-si rascumpara moneda nationala intr-un anumit interval de timp. Initial, au beneficiat de asistenta financiara tarile vest-europene distruse de cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar in prezent beneficiaza de asistenta financiara tarile in dezvoltare.