Forme pe care le îmbracă creșterile de capital și implicațiile acestora

I. Forme pe care le îmbracă creşterile de capital

Subscrierea la înfiinţarea societăţii comerciale se face conform prevederilor Legii nr.31/1990, prin vărsarea a cel puţin 30% din capitalul subscris, imediat, urmând ca restul de 70% să fie vărsat într-un anumit termen, prevăzut în prospectul de emisiune. Capitalul social prevăzut la înfiinţarea societăţii comerciale poate fi modificat ulterior, în funcţie de necesităţile şi politica de finanţare a acesteia.

Creşterea capitalului social reprezintă o decizie financiară strategică, fiind luată de conducerea întreprinderii, respectiv de Adunarea Generală a Acţionarilor sau consiliul de administraţie. Majorările de capital au loc în cazuri de dezvoltare a activităţii sau de adoptare a unor proiecte noi care urmăresc creşterea economică şi, implicit, o rentabilitate tot mai mare.

Creşterea capitalului social marchează viabilitatea întreprinderii, având un efect pozitiv asupra partenerilor de afaceri, a căror încredere în activitatea agentului economic sporeşte.

Majorarea de capital poate îmbrăca forme diferite, şi anume:

- aporturi noi în numerar şi în natură;

- încorporarea de rezerve;

- convertirea creanţelor;

- fuziune şi absorbţie.

Analizând într-o manieră generală formele de creştere a capitalului unei întreprinderi, rezultă că numai majorarea capitalului în numerar este o operaţiune de finanţare directă, deoarece aduce întreprinderii noi lichidităţi. Majorarea de capital prin emiterea de noi acţiuni se poate realiza concomitent cu cea de încorporare a rezervelor. Aportul în natură, precum şi majorarea ce rezultă din fuziune sau absorbţie reprezintă operaţiuni indirecte de finanţare. La rândul său, convertirea creanţelor nu reprezintă o operaţiune directă de finanţare. Ea are ca efect modificarea structurii financiare a întreprinderii şi transformarea unei datorii în capital neexigibil, fără să creeze noi lichidităţi.

În ţara noastră, majorarea capitalului se poate efectua prin:

- aporturi noi în numerar şi în natură;

- încorporarea rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune;

- compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia.

Alte surse care se mai pot utiliza în procedura de majorare sunt diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului societăţii comerciale, după ce acestea au fost incluse, în prealabil, în rezerve.

Având în vedere provenienţa surselor, creşterea de capital îmbracă două forme distincte:

- creşterea capitalului prin resurse proprii ale întreprinderii;

- creşterea de capital prin apel la resursele externe ale societăţii.

Aceste două moduri de creştere de capital nu au aceleaşi implicaţii.

I.1. Creşterea de capital prin resursele proprii ale întreprinderii

Acest mod de creştere de capital nu furnizează lichidităţi suplimentare societăţii, chiar dacă fondurile proprii cresc. Două posibilităţi sunt oferite societăţii:

- prin încorporarea rezervelor;

- prin plata dividendelor în acţiuni.

a.Creşterea capitalului prin încorporarea rezervelor

Acest tip de creştere de capital relevă o operaţie contabilă: se încorporează la capitalul social rezervele disponibile majorate eventual cu rezultatul exerciţiului şi cu noul report. Această metodă nu aduce resurse financiare noi pentru întreprindere, deoarece fondurile de rezervă s-au constituit de-a lungul anilor din beneficiile nerepartizate ca dividende. În momentul aplicării metodei aceste resurse financiare deja există, fiind de altfel angajate în procesele economice ale întreprinderii. Când rezervele devin importante, întreprinderea procedează adesea la încorporarea lor în capitalul social. Creşterea capitalului social se realizează prin reducerea cu aceeaşi sumă a rezervelor, rezultatelor şi fondurilor proprii. Nu are loc o modificare a structurii financiare a întreprinderii; fondul de rulment, trezoreria rămân identice la echilibrul financiar iniţial. Totuşi, partea superioară a bilanţului este consolidată, ceea ce favorizează acţionarii.

In plus, această operaţie oferă interesul pentru acţionari de a nu modifica repartiţia capitalului; ea se poate realiza sub două forme distincte sau simultane:

- o distribuire de acţiuni gratuite prorata părţii achiziţionate anterior de fiecare acţionar;

- o creştere a valorii nominale a titlurilor (a acţiunilor existente).