Formele Integrării Economice

Capitolul 1. Conceptul de integrare și accepțiuni privind formele integrării economice

Termenul de integrare provine din limba latină din cuvintele integro, integrare, respectiv integratio şi are semnificaţia de a pune la un loc, de reuniune a mai multor părţi într-un tot unitar ori în scopul formării unui întreg.

Iniţial, acest termen a fost utilizat în matematică şi treptat introdus şi în diferite domenii ale ştiinţelor socio-umane, respectiv ştiinţelor economice, acoperind o variată gamă de fenomene şi procese.

Legată indestructibil de securitatea politică şi militară, procesul de integrare economică a cunoscut în ultimii ani forme din ce în ce mai complexe de exprimare.

După Concise Oxford Dictionary şi Chambers Essential Dictionary, termenul de integrare constă în reuniunea părţilor într-un întreg iar uniunea reprezintă un întreg obţinut în urma asocierii unor părţi sau a unor membri. Astfel, putem spune că integrarea este procesul de atingere a etapei de uniune.

Putem afirma că în timp, prin integrare economică se poate obţine cea mai potrivită structură a economiei de tip internaţional. Aceasta se poate realiza prin înlăturarea obstacolelor artificiale şi prin introducerea etapelor de coordonare şi unificare. În acest sens, problema integrării face parte dintr-o problemă generală şi anume, cea a politicii economice optime. Această concepţie îi aparţine lui Jan Tinbergen, în viziunea căruia termenul de integrare constă în realizarea unei structuri optime a economiei internaţionale prin desfiinţarea obstacolelor artificiale din calea comerţului. Putem observa că Tinbergen leagă intergrarea de fenomene economice şi prezintă două forme de integrare și anume, cea de integrare pozitivă respectiv, de integrare negativă.

Astfel, la baza procesului de integrare economică stau o serie de factori favorizanţi. Unul dintre aceştia este cel privitor la apropierea geografică a statelor. Un alt factor constă în existenţa unor interese economice şi politice comune şi nu în ultimul rând la apropierea nivelurilor de dezvoltare economico-socială.

Există mai multe abordări ale termenului de integrare printre care cea a autorului G. Haberler care susţine că integrarea reprezintă de fapt o relaţie economică mai strânsă ce se creeează între ariile aflate în legătură, iar B. Balassa defineşte integrarea ca proces ce constă în aplicarea unor măsuri cu scopul suprimării discriminărilor între entităţile economice aparţinând unor state naţionale diferite.

Expresia de integrare economică poate avea mai multe înţelesuri în funcţie de contextul în care este utilizată. Aceasta se poate referi atât la aspectele menţionate anterior, dar şi la diferite grade de cooperare economică, în domenii ca și mobilitatea forţei de muncă şi a capitalurilor, comerţul, coordonarea planurilor de investiţii etc.

În concepţia lui Jaques Pelkmans, termenul integrare reprezintă ,,orice demarcaţie peste care mobilitatea efectivă sau potenţială a bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie, precum cea a fluxurilor de comunicaţii, este relativ scăzută. Din motive analitice integrarea economică trebuie definită independent de experienţa europeană .

În opinia sa, Bela Balassa susţine că integrarea este procesul în cadrul căruia un ansamblu de măsuri este conceput să urmărească suprimarea discriminării între agenţii economici din ţări diferite, stare care de fapt presupune absenţa oricărei forme de discriminare între economiile naţionale.

Autorii şi definiţiile prezentate ne oferă posibilitatea identificării trăsăturilor integrării economice. Datorită succeselor obţinute în procesul integrării economice se poate înţelege mai clar noţiunea de integrare, putând astfel formula şi o definiţie operaţională a acestuia. Astfel, integrarea economică reprezintă procesul care cuprinde următoarele aspecte :

• ansamblu de politici comune în toate sectoarele economiei;

• armonizarea legislaţiilor din ţările participante;

• realizarea liberului schimb şi a liberei circulaţii a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor;

• înfiinţarea unor instituţii comune la nivelul cărora ţările membre să îşi transfere o parte din competenţele de natură economică.

Putem afirma că în realizarea integrării economice contribuie o serie de factori printre care eliminarea discriminărilor, colaborarea în procesele decizionale și împărţirea unor competenţe. Integrarea începe acolo unde naţiunile încearcă să îşi constituie şi să îşi păstreze ceva în comun.

Concluzionând, putem spune că integrarea economică are la bază o serie de aspecte cum sunt cele privitoare la realizarea unui spaţiu economic comun, înfiinţarea unei pieţe comune combinată cu libera circulaţie a factorilor de producţie, realizarea unei uniuni vamale şi a unor politici comune în majoritatea domeniilor (economic, financiar, monetar şi social).