Friedrich List - Naționalismul Economic

Introducere

Friedrich List s-a născut la 6 august 1789, în oraşul Reutlingen, din regiunea Suabia, statul Württemberg, Germania, „în familia plină de copii a venerabilului tăbăcar Johannes List” List a fost un economist german și american de seamă al secolului al XIX-lea, un critic naționalist/romantic al teoriei economice, deținând din punct de vedere istoric cel mai înalt loc în gândirea economic.List a susţinut unificarea politică şi unitatea vamală a statelor germane. Mai târziu, stabilit vremelnic în Statele Unite ale Americii, el s-a familiarizat cu practicile protecţionismului vamal din această ţară şi a elaborat o primă variantă a teoriei sale sub forma unor scrisori destinate publicului american, reunite în 1827 în lucrarea “Trăsăturile unui nou sistem de economie politică”. Întors în Germania, List şi-a continuat activitatea ştiinţifică şi a publicat în 1841 opera sa fundamentală “Sistemul naţional al economiei politice” sau ceea ce unii ar numi astăzi „Sistemul Național al Inovatiei”, scrisă împotriva doctrinelor liberului-schimb și care nu este doar o apărare polemică a protecționismului, ci una cu argumentări bazate pe analizele sale economice. El a dezvoltat o teorie a stadiilor economice care a servit ca plan al Școlii Germane de Istorie Economică. Cartea s-a bucurat de un larg ecou, atât în Germania, cât şi în străinătate, fiind tradusă şi publicată în aproape toate ţările europene până la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Gândirea economică

Aşa cum se cunoaşte, diversitatea condiţiilor şi stadiilor de dezvoltare şi evoluţie ale economiilor naţionale, ca şi ale statelor în prima jumătate a secolului al XIX lea au generat apariţia unor paradigme diferite de gândire specifică. Ţările avansate, Olanda, Anglia şi Franţa, care trecuseră la capitalism şi industrializare, promovau doctrina liberală şi beneficiau de poziţia lor înaintată ca şi de pe urma sistemului colonial. Germania, în care dominau încă structurile feudale, fără unitate naţională, fără economie naţională, fără industrie şi sistem colonial, simţea puternic concurenţa structurilor industriale engleze şi franceze, ca şi pericolul acceptării politicii economice liberschimbiste. De aceea, intelectualii germani au respins – pe întreg parcursul secolului al XIX-lea – doctrina liberală şi au elaborat o paradigmă proprie, al cărei conţinut – fundamentat pe istorism – a fost protecţionismul. Totodată, aşa cum s-a văzut, pe măsura extinderii teoriei şi practicii liberale, au apărut şi s-au dezvoltat o serie de alte doctrine adverse: Socialismul utopic, Cooperaţia, Protecţionismul, Şcoala istorică, Marxismul sau chiar Neoclasicismul (care deşi a preluat elementele esenţiale ale paradigmei liberale, a respins teoria valorii bazată pe muncă şi a înlocuit legile economice obiective cu altele psihologice).

Nemulţumit de Economia politică liberală clasică, deoarece oferea suport teoretic unei practici dezavantajoase burgheziei naţionale a patriei sale şi Germaniei însăşi, List a luat poziţie netă, intransigentă împotriva ei, elaborând – după propria apreciere – „sistemul naţional de economie politică”, fundamentat pe o filosofie diferită de aceea a liberalismului.

List reproşa liberalilor clasici, în general, şi lui Adam Smith, în special, faptul că aplicarea ideilor lor slujea exclusiv intereselor naţiunilor dezvoltate (Angliei şi în secundar Franţei) de a dezorganiza economic şi a frâna progresul celorlalte state.

El evidenţia următoarele trăsături ale doctrinei liberale clasice, la care se raporta critic:

- cosmopolitismul, în sensul caracterului pretins universal al postulatelor sale ştiinţifice;

- individualismul, în sensul situării agentului economic izolat în centrul demersului său ştiinţific şi al lipsei de preocupare pentru situaţia economică a colectivităţilor;

- materialismul, în sensul concentrării asupra problematicii avuţiei şi valorii.