Geneza banilor și evoluția lor istorică

Economia de schimb în condiţiile contemporane este de necunoscut fără existenţa banilor. Aceştia fac parte din viaţa de zi cu zi a omului, reprezentând poate cel mai interesant instrument economic asupra căruia omul s-a aplecat pentru al înţelege, pentru a-i descoperi natura, rolul şi funcţiile lui.

Principala întrebare care şi-o pun specialişti este legată de natura banilor. Ei se întreabă ce sunt banii? Acestei întrebări i s-au dat mai multe răspunsuri. Clasicii economiei politice au demonstrat că banii nu sunt altceva decât o marfă. Aceasta deoarece banii nu fac altceva decât să îndeplinească un rol, respectiv ei sunt un echivalent general al valorii tuturor mărfurilor şi un instrument de schimb. Ei au apărut spontan în urma unui lung proces istoric de dezvoltare a schimbului. Alţi specialişti consideră banii a fi rodul unei convenţii la care oamenii ar fi ajuns pentru a uşura schimbul, sau ar fi o ficţiune juridică, respectiv o creaţie a ordinii de drept. " Banii sunt o convenţie socială artificială . . . de îndată ce bunurile pot fi cumpărate sau vândute pe un lucru dat, publicul va consimţi să se folosească de el pentru cumpărăturile şi vânzările sale. Oricât ar fi de paradoxal sau nu, banii sunt acceptaţi sau nu . . .pentru că ei sunt acceptaţi." (Paul A. Samuelson )

Istoria monedei:

• Antichitatea ;

• Evul Mediu ;

• Perioada modernă ;

• Perioada contemporană ;

Antichitatea:

• Schimbul premonetar

Schimbul direct al unui bun contra altuia (trocul) constituie primul reper pentru o istorie a monedei. În regiunile vest-pontice, primele necesităţi monetare au fost asigurate de emisiunile de monede-vârfuri de săgeţi turnate în tipare bivalve (însemne premonetare) efectuate de cetăţile greceşti şi răspândite în hinterlandul lor. Fenomenul nu precedă însă momentul de generalizare a monedei în lumea greacă, fiind datat de la mijlocul sec. VI a. Chr. până în primele decenii ale sec. V a. Chr. (descoperiri în Dobrogea la Jurilovca, Enisala, Vişina, Nuntaşi şi Constanţa). Descoperirile din Dobrogea şi nordul Bulgariei confirmă faptul că aceste obiecte urmau o normă ponderală, constituindu-se, în fapt, în lingouri turnate special în scopuri monetare.

• Monedele cetăţilor vest-pontice

Primele monede bătute pe actualul teritoriu al României sunt emisiunile oraşelor greceşti vest-pontice care apar la aproximativ două secole după apariţia primelor monede în Asia Mică. Histria este primul oraş unde este documentată emisiunea de monedă proprie: cele mai vechi monede au fost bătute în jurul anului 480/475 a. Chr. Este vorba despre monede de argint turnate care au pe avers simbolul oraşului (vulturul pe delfin spre stânga) şi legenda IETPI încadrate într-un pătrat iar pe reverso două capete umane alăturate şi inversate. Ulterior, aproximativ între 450-350 a. Chr., Histria a bătut şi monede din bronz care sunt încadrate în două tipuri: primul, cu o roată cu patru spiţe pe avers şi cu legenda IETPI pe reverso iar al doilea cu reprezentarea zeului fluvial Istros pe avers şi emblema cetăţii pe revers. Alte emisiuni din bronz mai târzii care pot fi datate până în sec. I a. Chr. îi ireprezintă pe avers pe zeii Helios, Demetra, Hermes şi Apollo. Ultimele emisiuni din perioada autonomă a oraşului, datate până spre jumătatea sec. I p. Chr., o reprezintă pe zeiţa Athena pe avers şi un caduceu cu legenda IETPI pe reverso.

Al doilea oraş pontic care a bătut monedă este Callatis ale cărui prime emisiuni sunt drahmele de argint, bătute după sistemul ponderal eginetic folosit în oraşe ca Heraclea Pontică, Bysantion şi Sinope. Iconografia monedelor din argint callatiene este evident influenţată de emisiunile lui Alexandru cel Mare: pe avers, Herakles imberb cu blana leului din Nemea pe cap iar pe revers tolba cu arc, măciuca şi spicul de grâu, cu legenda KA??A, KA??ATI, KA??ATIA. Perioada de emisiune a acestor monede pare să fi fost scurtă, mai exact, redusă la domnia lui Alexandru cel Mare şi până în 313 a. Chr., anul asediului cetăţii de către Lysimach. Datate de la sfârşitul sec. III a. Chr. până in momentul intervenţiei lui Burebista în Dobrogea, monedele din bronz callatiene cunosc o evoluţie iconografică mult mai diversificată decât cele din argint. Pe avers sunt reprezentaţi Dionysos, Demetra, Herakles, Athena, Hermes şi Artemis iar pe revers atribute specifice divinităţilor de pe avers şi membri ai cortegiilor acestora, precum şi legenda oraşului şi/sau numele divinităţii de pe avers, contramărci, nume de magistraţi.

Tomis bate monedă din a doua jumătate a sec. III a. Chr. Exceptând staterii de tip Alexandru cel Mare şi Lysimach, acest oraş bate numai monedă din bronz. Emisiunile tomitane prezintă o mare varietate iconografică: primele monede îl reprezintă pe Apollo pe avers şi trepiedul împreună cu legenda TOMI pe revers, eventual cu aplicarea de contramărci (capul lui Helios sau monogramă pe avers iar pe revers nume de magistraţi abreviate). Alte tipuri tomitane din epoca autonomă reprezintă capul lui Zeus pe avers şi acvila şi două protome de cai pe revers sau un spic, capul lui Hermes pe avers şi caduceul (kerykeion) pe revers, capetele Dioscurilor alăturate pe avers iar pe revers doi cai la trap. Adesea pe revers se întâlneşte numele oraşului împreună cu o mare varietate de sigle şi abrevieri de magistraţi monetari.