Globalizarea economică

Ce este globalizarea?

În anii 1990, globalizarea a devenit un cuvânt-cheie. Prin globalizare se înţelege „o reducere a segmentărilor pieţei şi o interdependenţă crescândă a pieţelor naţionale”. Definiţia globalizării oferită de Fondul Monetar Internaţional pune accentul pe interdependenţa economică din ce în ce mai mare a ţărilor, rezultată în urma volumului şi varietăţii crescânde a tranzacţiilor transfrontaliere de bunuri şi servicii, a fluxurilor de capital şi a unei răspândiri mai largi şi mai rapide a tehnologiei.

Globalizarea – un fenomen nou?

Globalizarea nu este însă un fenomen cu totul nou şi nici ireversibil. Specific globalizării este creşterea comerţului internaţional şi a fluxurilor de capital. Însă aceste fluxuri de capital au ocupat dintotdeauna un loc central în interacţiunile economice: în culturile antice ale Egiptului şi Greciei, ca şi în cazul Indiei, Chinei şi Mesopotamiei. Totuşi, fluxurile de capital au avut un rol mult mai important în ultimul mileniu, în creşterea economică a Europei de Vest.

Bazându-se pe tehnicile îmbunătăţite de construire a navelor şi de navigaţie (busola), Veneţia a jucat un rol cheie între anii 1000 şi 1500 în deschiderea căilor de comerţ în Europa şi spre China, aducând mătase şi condimente, precum şi noi tehnologii (fabricarea sticlei, cultivarea orezului şi folosirea trestiei de zahăr). Rolul său în dezvoltarea băncilor, contabilităţii şi comerţului exterior şi pieţelor de credit a fost la fel de important. Veneţia a stabilit astfel un sistem al finanţelor publice care i-a asigurat o poziţie dominantă în economia vremii. Căderea Bizanţului şi ridicarea Imperiului Otoman au blocat apoi contactul Veneţiei cu Asia.

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, Portugalia a început să interacţioneze mai puternic cu restul lumii, dezvoltând căi de comerţ în jurul Africii, înspre China, Japonia şi India şi stabilind înţelegeri cu insulele Atlanticului. Ea a preluat rolul Veneţiei ca importator principal de condimente. De asemenea, a organizat importante expediţii geografice (de exemplu, cea a lui Vasco da Gamma) şi a jucat un rol dominant în comerţul intercontinental.

Din 1400 şi până la jumătatea secolului al XVII-lea, Olanda a fost cea mai dinamică putere economică mondială, folosind forţa morilor de vânt, creând importante reţele de canale, transformând agricultura în horticultură şi, în special, construind nave, dezvoltându-şi flota şi serviciile comerciale. Olanda a devenit un stat care garanta drepturi corespunzătoare, educaţie şi toleranţă religioasă şi în care doar 40% din forţa de muncă era angrenată în agricultură. Aceasta a atras elita financiară şi antreprenorială din Flandra şi Brabant, care a emigrat în Olanda, transformând-o în centru bancar, financiar şi de comerţ internaţional.

În secolul al XVIII-lea, Marea Britanie a devenit liderul economic îmbunătăţindu-şi iniţial instituţiile financiare, bancare, fiscale şi agricole. Productivitatea industrială a acesteia s-a bazat nu numai pe accelerarea progreselor tehnice, ci şi pe o politică de comerţ internaţional care, în 1846, a redus măsurile protecţioniste asupra importurilor agricole şi care, până în 1860, a înlăturat în mod unilateral orice restricţii de comerţ şi de tarife. Dorinţa acesteia de a se specializa în producţia industrială şi de a importa o mare parte din alimentele sale a avut efecte pozitive asupra economiei mondiale şi a răspândit impactul pozitiv al progresului tehnic, dar mai ales i-a permis să atingă rate fără precedent ale creşterii economice şi să devină o putere globală, economică şi politică, exercitându-şi controlul asupra teritoriilor pe care Franţa şi Olanda le pierduseră în Asia şi Africa. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, exista o „revărsare” masivă de capital european (francez, olandez, german, dar în special britanic) către investiţiile de peste hotare, în special în cele două Americi şi în Rusia.

Economistul britanic John Keynes descria nivelul ridicat al progresului economiei monidale şi al dezvoltării din acea epocă: „Ce episod extraordinar în progresul economic al omului a fost acea epocă ce îşi găseşte sfârşitul în august 1914!... Locuitorul Londrei putea să comande prin telefon, sorbindu-şi în pat ceaiul de dimineaţă, produse variate din întreaga lume, în cantitatea care i se părea potrivită, şi putea să aştepte în mod rezonabil livrarea lor rapidă la pragul uşii sale...