IAS 1 - Studiu de Caz

1. INTRO DUCERE

Uniunea Europeană (UE) armonizează rapoartele financiare ale societăţilor cotate la bursă pentru a asigura protecţia investitorilor. Prin aplicarea normelor contabile internaţionale, UE îşi propune să menţină încrederea faţă de pieţele financiare, încurajând în acelaşi timp negocierea transfrontalieră şi internaţională a valorilor mobiliare.

Standardele internaţionale de contabilitate, numite – IFRS- (International Financial Reporting Standards) sau International Accounting Standards – IAS pentru cele mai vechi, sunt adoptate de organismul internaţional de standardizare contabilă, „International Accounting Standards Board” – IASB – cu sediul la Londra.

Din anul 2005, toate societăţile cotate din UE ,inclusiv băncile şi întreprinderile de asigurare, sunt obligate să aplice standardele internaţionale de contabilitate IFRS la intocmirea conturilor consolidate.

Statele membre pot, de asemenea, să autorizeze sau să impună utilizarea acestui sistem de referinţă de către societăţile cotate din UE pentru conturile anuale ale acestora şi de către societăţile necotate din UE pentru conturile anuale şi/sau consolidate ale acestora.

Pentru ca un standard internaţional de contabilitate să poată fi adoptat, aplicarea lui trebuie să ofere o imagine fidelă şi corectă a situaţiei financiare şi a rezultatelor întreprinderii, să răspundă interesului public european şi să corespundă criteriilor de inteligibilitate, pertinenţă, fiabilitate şi comparabilitate cerute pentru informaţiile financiare necesare pentru adoptarea deciziilor economice şi evaluarea performanţei managerilor.

2. BILANŢUL ŞI REFERENŢIALUL CONTABIL INTERNAŢIONAL

Proiectul „IAS 1 – Prezentarea Situatiilor Financiare Conform Referentiatului Contabil Intrnational”” propune sa analizeze situatiile financiare ale societatii comerciale G SRL Galati si modul de intocmire ale acestora.

Referenţialul contabil internaţional analizează bilanţul în contextul cadrului conceptual şi al standardului IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”, în forma lui revizuită.

Cadrul conceptual internaţional defineşte şi caracterizează elementele care descriu poziţia financiară a întreprinderii: activele, datoriile şi capitalurile proprii.

Pentru înţelegerea întocmirii bilanţului, vor fi prezentate definiţiile şi analiza bilantului prescurtat al societatii

1. Activele sunt o resursă controlată de întreprindere care pot provine din evenimente trecute;

- de la care se aşteaptă să genereze avantaje economice viitoare (beneficii; fluxuri de trezorerie).

2. Datoriile - o datorie este o obligaţie actuală a întreprinderii care provine din evenimente trecute;

şi care trebuie să antreneze, cu ocazia plăţii (decontării) sale, o ieşire de resurse (active) generatoare de avantaje economice.

3. Capitalurile proprii - reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele întreprinderii, după

deducerea tuturor datoriilor.

In principiu, bilanţul trebuie să prezinte separat următoarele patru categorii de active şi datorii:

- activele curente

- activele necurente -imobilizate

- datoriile curente

- datorii necurente

Activele curente sau circulante reprezintă:

- active destinate să fie vândute ,consumate în cadrul ciclului de exploatare al întreprinderii; exemplu stocurile inclusin activele deţinute, în mod esenţial, pentru a fi tranzacţionate(investitii pe termen scurt);

- active destinate a fi realizate în următoarele 12 luni, după închiderea exerciţiului;

- şi cele care fac parte din categoria lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi.

Toate celelalte active sunt considerate necurente.

Ar fi eronat ca sa asimilăm activele curente activelor pe termen scurt.

De aceeaşi manieră, datoriile curente cuprind:

- datorii a căror decontare este prevăzută în cursul ciclului de exploatare al întreprinderii;

- datoriile deţinute, în mod esenţial, în scopul tranzacţionării;

- datoriile ce trebuie să fie decontate în următoarele 12 luni, care succed datei închiderii exerciţiului;

- şi cele pentru care întreprinderea nu dispune de un drept necondiţional de a amâna decontarea, dincolo de 12 luni care urmează închiderii exerciţiului.

Datoriile care nu răspund acestei definiţii sunt considerate ca fiind datorii necurente.

Trebuie precizat că o datorie ce era considerată iniţial necurentă şi care devine exigibilă în următoarele 12 luni ce succed datei închiderii exerciţiului (partea pe termen scurt a unui împrumut pe termen lung) se va înscrie la datorii curent

F10 - pag. 1

BILANT prescurtat

Formular 10 - lei -

Denumirea elementului Nr. Sold la:

rd.

01.01.2012 31.12.2012

A B 1 2

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZARI NECORPORALE (ct.201+203+205+2071+208+233+234-280-290-2933) 01 1.333 2,802

II. IMOBILIZARI CORPORALE(ct.211+212+213+214+223+224+231+232-281-291-2931) 02 30.897 53,003

III. IMOBILIZARI FINANCIARE (ct.261+263+265+267* - 296* ) 03 0.000 585

ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 01 + 02 + 03) 04 32.300 56391.