Încheierea și derularea contractelor Futures

2. INTRODUCERE

Pe piaţa financiară se realizează tranzacţii cu valori mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni) însǎ pe lângă aceste valori mobiliare primare, pe marile pieţe financiare ale lumii se tranzacţionează şi valori mobiliare derivate (contracte futures, opţiuni, etc - tranzacţii la termen), numite în acest sens întrucât acestea reprezintă contrate ce au ca suport titlurile de valoare clasice. De regulă, valorile mobiliare derivate se tranzacţionează la bursele de valori (în cazul contractelor având ca suport indici bursieri sau valori mobiliare) sau la burse de mărfuri sau burse specializate (în cazul contractelor având ca activ suport mărfuri sau active financiar-bancare).

Bursele de mărfuri s-au bucurat de un interes deosebit, încă de la apariţia lor, din partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranţă de îmbogăţire rapidă iar pentru alţii soluţia în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepărtat.

Procesul de dematerializare a mărfii a constituit primul mare pas spre tranzacţiile futures şi options.

Fluctuaţiile ample şi neanticipate ale preţurilor pe pieţele spot, împreună cu puterea limitată a participanţilor la aceste pieţe, au fost factori favorabili în apariţia tranzacţiilor forward şi futures.

Există o serie de tipuri de contracte bursiere:

- Contractul spot

- Contractul forward

- Contractul futures

- Contractul options

3. CONTRACTUL FUTURES – SCURT ISTORIC

Apărute cu peste o sută de ani în urmă, contractele futures au cunoscut o expansiune fulminantă în lumea financiară a sfârşitului de secol XX, volumul de tranzacţionare al acestora depăşind în prezent pe plan mondial orice alte produse bursiere. Explicaţia acestei stări de fapt este în esenţă foarte simplă: prin natura lor, aceste contracte futures, oferă celui care le tranzacţionează posibilitatea unor câştiguri substanţiale prin imobilizarea unei sume de bani relativ reduse. Desigur, riscul asumat într-o asemenea tranzacţie există şi nu poate fi ignorat. Cu cât el este mai mare, cu atât sporesc şansele de câştig, pe de o parte, dar şi cele de pierdere, pe de alta. Însă marea diversitate a acestor produse derivate (se numesc astfel deoarece au întotdeauna la bază un activ suport – devize, rate ale dobânzii, indici bursieri etc) şi mai ales flexibilitatea lor permit investitorilor nu doar reducerea substanţială a riscului pe care îl presupune tranzacţionarea unui astfel de produs, ci în unele cazuri, chiar evitarea lui, bineînţeles în cadrul unor strategii bine puse la punct teoretic şi corect aplicate în practică.

Odată cu lansarea spre tranzacţionare a primului astfel de contract futures la Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu, în 1997, investitorii de pe piaţa financiară românească şi toţi oamenii de afaceri români au posibilitatea de a profita de avantajele oferite de aceste produse, indiferent dacă scopul lor este realizarea unor profituri imediate sau doar protejarea împotriva riscurilor care planează asupra propriilor afaceri.

Într-o definiţie accesibilă chiar şi celor care nu au avut încă de-a face cu acest domeniu, contractul futures este un angajament standardizat între doi parteneri – un vânzător şi un cumpărător – de a vinde, respectiv de a cumpăra un anumit activ (devize, acţiuni, alte titluri financiare sau mărfuri), la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei şi cu executarea contractului la o dată viitoare numită scadenţă. Cu alte cuvinte, printr-un astfel de contract, vânzătorul se obligă să vândă, iar cumpărătorul să cumpere activul de la baza contractului la o dată viitoare (scadenţă), dar la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului.

4. TERMINOLOGIA ÎN CONTRACTUL FUTURES

Bull market sau piaţa sub semnul taurului reprezintă piaţa în care preţurile sunt în creştere. Atunci când se spune că o piaţă este bullish, există o perspectivă ca preţurile vor creşte.

Bear market sau piaţa sub semnul ursului reprezintă piaţa în care preţurile scad. Deci, o piaţă bearis oferă o perspectivă pesimistă şi operatorii consideră că preţurile scad.

Poziţie long : dacă se cumpără un contract futures, cumpărătorul deţine o poziţie long. Speculatorul iniţiază poziţii long atunci când se aşteaptă la o creştere viitoare a preţului futures. Hedgerul iniţiază poziţii long atunci când este expus creşterii preţului activului respectiv.

Poziţie short : cineva care vinde contracte futures pe care nu le deţinea anterior este short sau are poziţii deschise short. A nu se confunda acest concept cu cel în care cineva care a avut iniţial o poziţie long prin cumpărarea unor contracte futures şi apoi le vinde pentru a-şi compensa poziţia în piaţă. Speculatorul iniţiază poziţii short atunci când anticipează scăderea preţului futures. Hedgerul iniţiază poziţii short atunci când este expus scăderii preţului mărfii sau al activului respectiv.

Marcarea la piaţă a contractelor futures face ca în fiecare zi contul să fie creditat sau debitat, în funcţie de evoluţia preţului poziţiilor deschise. Pierderea sau profitul, rezultat din marcarea la piaţă face ca suma existentă în cont să oscileze, însă aceasta nu poate să scadă sub nivelul marjei de menţinere.

Apelul în marjă: situaţia în care suma din contul de marjă scade sub nivelul existent în cont, titularul contului primeşte apel în marjă pentru diferenţa dintre nivelul marjei iniţiale şi suma existentă în cont. Titularul trebuie să răspundă cu suplimentare de fonduri până cel târziu începerea următoarei şedinţe de tranzacţionare, altfel i se lichidează forţat toate poziţiile descoperite până când suma de cont ajunge la nivelul marjei iniţiale.

Livrarea mărfurilor sau a valutelor la bursele din întreaga lume este opţională. În SUA, 98% din contractele futures sunt lichidate în piaţă şi numai 2% au ca rezultat livrarea fizică sau lichidarea cash a mărfii. Pentru că unele contracte futures, cum ar fi cele pe produse sintetice – indici bursieri, valutari – nu există posibilitatea livrării fizice. Poziţiile sunt închise prin lichidarea cash şi plata diferenţelor.