Inflația ca fenomen monetar

Definirea inflatiei

„Inflaţia este o boala, o boala periculoasa si uneori fatala,o boală care, dacă nu este indentificata din timp poate distruge o societate.” (Miton Friedman)

Inflatia reprezinta reprezinta un dezechilibru de ansamblu al economiei, care se manifesta prin cresterea generalizata a preturilor si reducerea puterii de cumparare a monedei. Inflatia este un fenomen negativ care afecteaza economia atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Pe termen scurt, erodeaza puterea de cumparare a monedei si prin aceasta îi afecteaza în mod deosebit pe cei mai vulnerabili cetateni, pe cei cu venituri fixe. Pe termen lung, inflatia descurajeaza investitiile si inhiba cresterea economica.

Inflaţia apare atunci când cantitatea de bani creşte considerabil mai rapid decât

ieşire, şi mai rapidă creştere a cantităţii de bani pe unitate de producţie, cea mai mare rata inflaţiei. Există, probabil, nici o altă propunere în economie, care este la fel de bine stabilit în acest unul.

Henry Hazlitt, in “Economia intr-o lectie”, evidentiaza faptul ca mirajul inflatiei este datorat asocierii banilor cu bogatia. Eroarea este ca, daca guvernul ar hotari sa tipareasca mai multi bani si sa-i distribuie populatiei, lumea ar fi mai bogata. Dar orice crestere substantiala a cantitatii de bani reduce puterea de cumparare a banilor si duce la o crestere a preturilor. De fapt, inflatia modifica relatia dintre preturi si costuri si cea mai importanta modificare pe care ar trebui sa o determine este cresterea preturilor bunurilor in conformitate cu salariile.

Cauzele inflatiei

Cauzele inflatiei se ierahizeaza in maniere diferite pe tari si grupe de tari, fiecare dintre acestea generand o anunita forma de inflatie. Economistul Milton Friedman explica faptul ca inflatia este legata de oferta de moneda, cresterea acesteia fiind de natura subiectiva sau obiectiva. Literatura de specialitate analizeaza factorii care au declansat si mentinut inflatia din anii ’70 si anii ’80 in tarile dezvoltate economic. Se vorbeste despre mai multe categorii de inflatie.

Inflatia prin cerere explica impulsurile dinspre cerere, care consolideaza un dezechilibru de piata , cererea nominala solvabila mentinandu-se mai mare decat oferta. Majorarea preturilor nu se explica doar prin simpla crestere a cantitatii de bani , ci si prin marimea cererii pe care aceasta o permite.

Pe de alta parte inflatia prin oferta se refera la sporirea veniturilor, indeosebi a salariilor care nu este compensata printr-o crestere corespunzatoare a productiei si productivitatii.

Inflatia prin costuri apare in situatia in care costurile de productie cresc, de fapt primesc un impuls de crestere care va fi reflectat in cresterea inflatiei. Aceasta se declanseaza acolo unde intreprinderile, guvernele si salariatii si consumatorii actioneaza parca convergent in directia cresterii costurilor.

Inflatia prin credit. In anumite conditii profiturile cresc mai incet decat casa economiilor disponibileale intreprinderilor. Ca urmare guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii pe baza bugetului. Insa, cum profiturile sunt insuficiente , iar salariile neputand fiind atacate fara riscuri sociale enorme, se recurge la credit.