Liberalism

economice a indivizilor(a aparut din combinarea iluminismului, revolutiei industriale si a revolutiilor politice din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea) si se opune colectivismului, socialismului, etatismului si, în general, tuturor ideilor politice care pun interesele societatii, statului sau natiunii inaintea individului. Fondatorul liberalismului este considerat John Locke (1632 – 1704), el fiind cel care deosebeste 3 tipuri de puteri: - puterea legislativa, detinuta de popor, care isi deleaga in acest scop reprezentantii;- puterea executiva si - puterea federativa, acestea doua fiind incredintate regelui ce are capacitatea de a trata problemele de drept international, in raporturile cu celelalte puteri. „Sistemul intocmit de Locke acorda un spatiu larg individului, fiecare ramane liber si posesor al drepturilor si pune bazele unui contract social de libera asociere, intr-un cadru liberal”.

Locke a stabilit dreptul de proprietate, facand din aceasta un drept strict individual. In interpretarea lui Locke „societatea” sau elementele esentiale ale sale se nasc inaintea institutilor politice. S-a pus pe primul loc libertatile naturale individuale a persoanelor indiferent de provenienta sociala. Si aici apare problema relatiei persoanei cu statul, neamestecul statului in problemele individului. De aici apare ideea statului ca “paznic de noapte”. In asa mod liberalii compara statul nu cu capul care incununează societatea, ci cu o palarie pe care a poti schimba fara mare problema.

Liberalismul fiind o doctrina ce s-a dezvoltat continuu pe parcursul secolelor cuprinde urmatoarele etape.

In primul rand putem vorbi de un liberalism clasic, situat temporal la sfarsitul secolului al XVIII lea si prima jumatate a secolului al XIX lea. Acesta este perioada in care se definitiveaza si se coaguleaza ceea ce numim gandirea liberala. Acum se pun bazele liniilor de forta ce definesc liberalismul si se constitue doctrina liberala.

Dupa a doua jumatate a secolului XIX lea putem vorbi de un liberalism aflat deja la putere si de o constructie politica si sociala pusa sub semnul liberalismului. In acesta periuoada, liberalismul a suferit mai multe mutatii in special legate de asumarea puterii si de aplicarea principiilor liberale in spatiul public. Constructia politica impusa de liberali este aceea unei demonstratii institutionale puternice, care se focalizeaza in special pe constructia statului national. De astfel, dusmanul liberalismului in aceasta perioada inceteaza sa mai fie in special conservatorismul, noi challengerii fiind socialismul si anarhismul, dupa credinta noastra 2 erezii ce isi au sorgintea tot in liberalism.

In perioada de dupa primul razboi mondial liberalismul incerca sa isi revizuiasca relatia cu ideea sociala adoptand modelul economic keynesian care se va repercutasi in politicile sociale si in cele ce tin de insasi esenta liberalismului (in special individualismul). Constructia teoretica ce se va impune acum este cea vizand drepturile si libertatile persoanei in raport cu ansamblul social si cu statul.

Dupa al doilea razboi mondial asisitam la o reintoarcere a liberalismului la modelul clasic, desi aceasta etapa este mai degraba pusa sub spectrul conservatorismului. Totusi ideea liberala cu modificarile aparute in perioada interbelica continua sa reprezinte si o tendinta a liberalismului contemporan.

Când vorbim despre liberalism avem în vedere conceptele si tezele fundamentale care dau substanta acestei doctrine politice.

Concepte si teze fundamentale

Liberalismul opereaza cu o serie de concepte specifice, precum: stare naturala, drepturi naturale, individualism, contract social, domnia legii, norme si reguli procedurale, autonomie individuala, public / privat, neutralitate, rationalism, toleranta, pluralism, piata libera, etc. Principalele teze si principii:

1) Omul se naste liber si egal în fata legii naturii. Aceasta stare initiala de libertate si egalitate este exprimata de drepturile naturale ale indivizilor.

2) Omul are anumite drepturi fundamentale: la viata, la proprietate, si la cautarea fericirii.

3) Orice guvernare trebuie sa respecte si sa garanteze aceste drepturi instaurând principiul “domniei legii”.

4) Omul este liber si stapân pe viata sa, sau principiul individualismului care a fost exprimat de Friedrich Hayek astfel: “Esenta pozitiei individualiste consta în recunoasterea individului ca arbitru suprem al scopurilor sale.”

5) Proprietatea privata este “sfânta” si “inalienabila”. “Pentru omul civilizat drepturile la proprietate sunt mai importante decât dreptul la viata.”

6) Principiul egalitatii de sanse.

7) Principiul contractualismului: oamenii sunt liberi sa se asocieze, dupa cum hotarasc, pentru a-si realiza propriile interese.

Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuala, creativitatea individuala, responsabilitatea si independenta personala, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea in fata legii.

Libertatea individuala este definita ca fiind dreptul de a actiona fara nici o constrangere impusa din exterior cu conditia sa nu afecteze drepturile si libertatile legitime ale celorlalti indivizi.