Managementul investițiilor

Conceptul de investiţie

Prin investiţii se înţelege şi totalitatea eforturilor materiale, financiare, umane sau de altă natură care le găsim încorporate într-un obiect sau acţiune cu scopul de a obţine un anumit profit în viitor.

Conceptul de investiţii poate avea astfel două sensuri :

1. Un sens larg, conform căruia investiţiile cuprind toate cheltuielile sau alocările de fonduri de la care se aşteaptă nişte venituri viitoare.

2. Un sens restrâns, conform căruia investiţiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru obţinerea de active fixe.

Criterii de opţiune în procesul investiţional

Principalele criterii de opţiune în procesul investiţional sunt:

- obţinerea unui profit suplimentar;

- necesitatea asigurării competitivităţii firmei pe plan tehnic şi economic;

- cerinţe de ordin tehnologic (siguranţa funcţionării etc.);

Elementele financiare ale unei investiţii

În evaluarea investiţiilor trebuie să se ţină cont de aspectele financiare ale eforturilor şi efectelor acestora.

A. Cheltuielile iniţiale de investiţie

Cheltuiala iniţială într-un proiect de investiţii reprezintă mărimea netă a capitalului necesar pentru punerea în exploatare a investiţiei.

B. Durata de viaţă a investiţiei

- durata fiscală contabilă;

- durata tehnică de funcţionare a mijloacelor fixe rezultate prin investiţii;

- durata juridică a investiţiei;

- durata de viaţă economică;

Politici şi strategii investiţionale

În funcţie de puterea economică a firmei, de corelarea care există între ceea ce ea produce şi cererea pieţei, strategia investiţională poate fi:

- de redresare;

- de consolidare;

- sau de dezvoltare;

Tipuri de finanţare

A. Finanţarea internă (autofinanţare)

B. Finanţare externă

În general, finanţarea externă se poate face prin următoarele modalităţi:

- din fonduri proprii

- din angajamente la termen

Politica de autofinanţare

Capacitatea de autofinanţare, reprezintă un surplus monetar care se obţine ca rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere , într-o perioadă de timp, având în vedere şi incidenţa fiscală.

Capacitatea de autofinanţare = (V – Ce – Cf) . (1 – I) +A

V - venituri totale ;

Ce – cheltuieli de exploatare;

Cf – cheltuieli financiare;

A – cheltuieli de amortizare a activelor imobilizate;

I – rata de impozit pe profit;

Sursele de autofinanţare sunt:

a) fondul de amortizare;

b) profitul;

c) sume rezultate din valorificarea unor active fixe sau circulante;

d) mobilizări din resurse interne.