Externalități - efecte și posibilități de rezolvare

Politicile economice actuale pun accentul pe stabilitatea macroeconomica si pe functionarea pietelor. Externalitatile sociale si cele ecologice,cu impact negative asupra produsului marginal social dar si eficacitatii economice, isi gasesc explicatia tocmai in slaba integrare a dimensiunilor sociala si ecologica in obiectivele politicilor macroeconomice.

Scopul lucrarii a fost sa evidentiem natura externalitatilor,sa analizam efectele lor asupra pietei.De asemenea am studiat cum oamenii pot combate efectele negative produse de acestea,precum si solutiile adoptate de Guvern .

Capitolul 1. Slabiciunile (esecul) pietei

Economia de piaţă este o economie deschisă , descentralizată , concurenţială , în care se urmăreşte profitul.

În lumea reală este mai greu , dacă nu imposibil , de îndeplinit condiţiile fundamentale pentru ca pieţele să devină perfect concurenţiale. Din mai multe motive , mecanismul pieţei financiare poate să nu genereze un mix optim al rezultatelor. În acest caz, spunem că există slăbiciune (eşec) a pieţei (MARKET FAILURE) şi putem defini acest concept ca fiind o imperfecţiune în mecanismul pieţei (libere) , care împiedică obţinerea de rezultate optime.

Prin piaţa liberă înţelegem piaţa în care oferta si cererea de bunuri si servicii nu sunt subiect al reglementării (de către stat).

Piaţa liberă este punctul esenţial al economiei de piaţă liberă. Ca urmare , aceasta din urmă poate fi definită ca fiind un sistem economic în care alocarea resurselor este determinată doar de cererea şi oferta de pe pieţele libere. În practică , însă ,există anumite limitări asupra libertăţilor pieţei în toate ţările.

Economia de piaţă este în foarte mare măsură considerata ca inseparabilă de capitalism , fiind vazută azi , mai ales după eşecul economiei socialiste , ca fiind modelul de funcţionare a economiei cel mai apt să asigure programul economiei global şi alocarea optimă a resurselor.

Printre convingerile pe care teoriile neoclasicismului economic le prezintă ca presupoziţii de bază explicite ale pieţei libere , se numără :

- oamenii sunt motivaţi de interesul propriu , exprimat în primul rând prin goana după câştigul pecuniar;

- acţiunea care aduce cel mai mare profit firmei este cea mai profitabilă pentru societate;

- comportamentul concurenţial este mai raţional şi mai benefic pentru individ , firmă şi economie , decât comportamentul de cooperare (lipsa concurenţei).

Teoriile pieţei libere au căutat şi caută să formeze convingeri în rândul membrilor societăţii , insistând asupra argumentelor :

- pieţele libere , neîngrădite de către Guvern , produc în general cea mai eficientă distribuire a resurselor din punct de vedere social;

- responsabilitatea de prim ordin a Guvernului este să asigure impunerea respectării legii în ce priveşte dreptul de proprietate şi contractele.

Referitor la ce am specificat mai devreme , M. Friedman , deasemenea , susţine în cartea sa , ˝Capitalism şi libertate˝, că ˝ Funcţiile de bază ale Guvernului într-o societate liberă sunt : să asigure mijloacele prin care se pot modifica regulile , să medieze divergenţele dintre noi cu privire la înţelesul regulilor şi să impună respectarea regulilor de către acei puţini la numărul care altfel nu s-ar conforma jocului ˝.