Contabilitate internațională

1. Introducere

Contabilitatea se bazeaza pe o serie de principii reprezentand conceptele care ghideaza normalizatorii in elaborarea de norme contabile. Acestea sunt elemente de sprijin pentru producatorul de informatii financiare in vederea unei contabilizari corecte a tranzactiilor si a evenimentelor, precum si o reprezentare fidela a situatiei financiare, a performantelor si a evolutiei financiare prin intermediul documentelor de sinteza. Printre aceste principii se numara principiul continuitatii activitatii, permanentei metodelor, prudentei, entitatilor monetare, etc.

Situatiile financiare care trebuiesc intocmite de o societate comerciala la sfarsitul exercitiului financiar in mod obligatoriu sunt bilantul contabil, contul de profit si pierdere (sau contul de rezultate), si situatia fluxurilor de trezorerie (optionala).

Astfel, bilantul contabil reflecta situatia patrimoniala a firmei cu tot ce se afla in proprietatea ei, concomitent cu tot ce datoreaza tertilor, ca urmare a tranzactiilor intreprinse si a activitatilor desfasurate. Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capital propriu ale entitatii la sfarsitul exercitiului financiar, precum si in celelalte situatii prevazute de lege. In bilant elementele de activ si datorii sunt grupate dupa natura si lichiditate, respectiv natura si exigibilitate.

Bilantul ofera o serie intrega de informatii referitoare la modul in care pot fi investite fondurile unui titular de patrimoniu, precum si la modul in care acestea pot fi formate. Astfel se poate usor evidentia rezultatul financiar obtinut, ca urmare a consumarii si reproductiei de fonduri investite. In calitatea sa de model informational, bilantul are rolul de a stabili o serie de indicatori economico–financiari, ceea ce ii ofera caracterul de model contabil si informational, dar si de model de gestiune a valorilor materiale si banesti delimitate patrimonial.

Mai mult, bilantul este conceput sub forma unui cont global care intra in corespondenta cu celelalte conturi, si evidentiaza starea si miscarea patrimoniului. Bilantul prezinta astfel toate conturile cu solduri debitoare si creditoare care evidentiaza la un moment dat multimea elementelor patrimoniale de activ si de pasiv. Functia contabila a contului „bilant” este aceea de a inchide si a deschide toate conturile elementare privind patrimoniul unui subiect de drept. Pentru a marca aceasta functie, contul „bilant”se diferentiaza in alte doua conturi: „bilant de inchidere ” si „bilant de deschidere”.

2. Bilantul in sistemul romanesc

Bilantul poate fi alcatuit in format orizontal sau in format vertical. Prin bilantul in format orizontal se urmarenste a se prezenta distinct activele de pasive, avand la baza ecuatia active=pasive. In schimb, bilantul in format vertical urmareste evidentierea valorii nete a organizatiei. Acesta este util in analiza eficacitatii si eficientei manageriale, in stabilirea pozitiei pe ramura de activitate, dar si in oferirea feed-back-ului investitiei actionarilor.

Bilantul de mai jos apartine unei societati comerciale cu raspundere limitata, a carei activitate preponderenta este comertul cu piese si accesorii pentru autovehicule (cod CAEN 5030), avand asociat unic. Societatea are un capital subscris si varsat de 200lei, fractionat in 20 parti sociale cu o valoare nominala de 10 lei fiecare, toate partile sociale apartinand asociatului unic. Sediul social al societatii este situat in municipiul Brasov, spatiul fiind detinut in baza unui contract de comandata incheiat cu proprietarii spatiului. Produsele sunt vandute in principal catre persoanele juridice,pentru fiecare client intocmindu-se factura fiscala .Societatea este inregistrata ca platitor de TVA prin obtiune,raportarea datelor prin Decontul de TVA efectundu-se trimestrial.

Bilantul urmator este un bilant contabil alcatuit in format vertical, urmat de contul de rezultate aferent.