Analiza Raportului Global al Dezvoltării Umane din Anul 2000 al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare

Drepturile umane şi dezvoltarea umană au o viziune comună şi un obiectiv comun: să vegheze asupra libertăţii umane, bunăstării şi demnitătii tuturor peste tot, acesta fiind si genericul Raportului Global al Dezvoltării Umane din anul 2000 al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare («Drepturile umane si Dezvoltarea umană»). Raportul Dezvoltării Umane 2000 concepe drepturile umane ca parte componentă a dezvoltării, si dezvoltarea ca un mediu propice pentru ca drepturile umane să fie o realitate. Raportul din 2000 arată că drepturile umane includ în sine responsabilitatea si justiţia socială, principii necesare în procesul de dezvoltare umană.

Garantînd ca drepturile sunt o realitate pentru toate comunităţile umane ale lumii se va cere o participare activă din partea tuturor actorilor sociali. Analiza efectuată în acest raport arată că lupta pentru garantarea drepturilor umane este specifică tuturor persoanelor indiferent de categorie socială, vîrstă, stare profesională, religie, rasă, etnie s.a, iar pronosticurile pentru anii secolului XXI arată ca acestea vor fi depăşite de interesele economice si politice ale statelor lumii.

Una din cele mai notabile progrese ale secolului XX au tangenţă nemijlocită cu drepturile umane, asta comparativ cu anii 1900 cînd mai mult de jumatate din populaţia mondială trăia sub regimul colonial, şi nici o ţară nu permitea tuturor cetăţenilor săi dreptul de a vot, pe cînd astăzi 3/4 din populaţia lumii traiesc sub guvernarea democratică. Sub o asemenea guvernare drepturile şi libertăţile fundamentale ale oamenilor sunt respectate, iar oamenii pot influenţa în mod real deciziile politice, care au impact direct asupra vieţii lor.

În Raportul Global din 2000 se constată că s-au facut enorme progrese în ceea ce priveşte eliminarea discriminării pe motiv de rasă, religie, dar şi a dreptului la o colarizare şi la o atentie specială asupra stării sănătăţii.

În contextul Raportului respectiv se constata că 5 din 6 Pacte şi Convenţii de bază despre drepturile cvile, politice, economice, sociale si culturale au fost ratificate de 140 de ţări sau chiar mai mult, iar 6 din 7 Convenţii de bază a drepturilor muncii — 125 ţări. Multe state ale lumii, dezvoltate sau slab dezvoltate, deja demonstrează un nou dinamism în luarea de initiative în favoarea drepturilor umane si al dezvoltării umane. Spre exemplu, Africa de Sud, a plasat drepturile umane ca bază în strategia de dezvoltare, iar în India, Curtea Supremă a instituit pe toţi cetăţenii cu dreptul la educaţie si la serviciu de bază medical gratuit. Europa face din drepturile umane o prioritate cheie cu mijloacele inovative ale Consiliului Europei si a Curţii Europene.

Atît drepturile umane, cît si dezvoltarea umană constau ambele în observarea neîngradirii drepturilor de bază ale omului. Drepturile umane atrag atenţia la responsabilitatea pentru respect, protecţie şi îndeplinirea tuturor drepturilor umane a tuturor persoanelor. Tradiţia drepturilor umane aduce cu sine instrumente şi instituţii juridice - legi, puterea juridică şi procesul de litigiu- ca masură de garantare a libertăţilor şi al dezvoltării umane. Dezvoltarea umană, aduce dupa sine o perspectivă dinamica pe termen lung pentru respectarea îndeplinirii drepturilor.