Organizarea pieței valutare

1) CARACTERIZAREA PIEŢEI VALUTARE

1.1. Piaţa valutară

Utilizarea devizelor pentru lichidarea financiara a operaţiilor care se fac în cadrul schimburilor economice şi mai ales necesitatea preschimbării unor monede în altele pentru a face faţă pretenţiilor partenerilor la operaţiile de schimb, a dus la crearea pieţelor valutare. Ele nu sunt teritorii delimitate unde se întâlnesc cei care vând sau cei care cumpără valută ci reprezintă totalitatea băncilor şi a altor instituţii financiare ale unor ţări, autorizate de către Banca Centrală, Ministerul Finanţelor, sau altă autoritate valutară sa efectueze operaţii cu valută(în general cu devize).

Piaţa valutară cuprinde pe de o parte operaţiunile desfăşurate pe piaţa valutară interbancară , care stabileşte cursul valutar, iar pe de altă parte băncile si casele de schimb valutar.

Între băncile autorizate se interpun adesea intermediari specializaţi în tranzacţiile valutare (brokerii), care se află în permanente legături telefonice cu serviciile valutare din cadrul băncilor autorizate.De altfel, în mod normal , tranzacţiile pe pieţele valutare precum şi între pieţe se efectuează aproape exclusiv prin telex, telefon, fax, etc.De aceea se apreciază ca piaţa valutară este un păienjeniş de legături invizibile care funcţionează mai degrabă ca o reţea care tinde a unifica spaţiul mondial, această unificare spaţială fiind evidentă : piaţa lucrează continuu, douăzeci si patru de ore din douăyeci si patru, privită la nivel mondial.

Pieţele valutare au marimi diferite, în funcţie de importanţa operaţiilor sau a oraşului în care sunt amplasate.Cele mai cunoscute pieţe valutare sunt cele din Londra, Paris, Frankfurt pe Main, Tokio etc. Deşi funcţionează în diferite oraşe ale unor ţări şi sunt supuse deci legislaţiei ţărilor respective, iar personalul şi intermediarii sunt cetăţenii lor , pieţele valutare au caracter internaţional după natura operaţiilor efectuate.

1.2 . Valuta. Rolul pieţei valutare în stabilirea cursului valutar

Rolul pieţelor valutare în stabilirea cursului de schimb dintre monede se bazează pe faptul ca ele asigură centralizarea cererilor si ofertelor de valută .

Cursul valutar este raportul de schimb (sau preţul) dintre două monede , fiind cunoscut şi sub numele de rată de schimb . Cursurile fluctuează de la o zi la alta după gradul de variaţie cererii şi ofertei fiecărei valute negociate.

În mod tradiţional se disting două cursuri de schimb: un curs bilateral si un curs de schimb efectiv.

- Cursul de schimb bilateral este preţul unei monede A în raport cu o mondă B .Se spune de exemplu ca dollarul S.U.A. face 20.000 lei(2RON) la Bucureşti.

- Cursul de schimb efectiv este media ponderată a cursurilor de schimb bilaterale ale monedei A, în raport cu monedele ţărilor cu care ţara emitentă a monedei A întreţine relaţii comerciale.Coeficienţii de pondere sunt dependenţi de ponderea comerţului bilateral al fiecărei ţări , în comerţul exterior al ţării considerate (căreia aparţine moneda A).

Prin valută se înţelege, în general, moneda naţională a unui stat folosită de persoane fizice şi juridice aparţinând unui alt stat. Într-un sens mai strict, noţiunea de valută desemnează acele monede care sunt utilizate, în mod efectiv, în plăţi şi plasamente internaţionale (valută forte). Valutele sunt monede naţionale care au circulaţie, putere de plată şi pot fi constituite rezervă şi în alte ţări decât cea emitentă.

Cu un sens similar se foloseşte de multe ori noţiunea de devize. În alte interpretări, prin devize se înţeleg toate instrumentele utilizate pentru efectuarea de plăţi între ţări, şi anume mijloacele de plată cum sunt valuta în cont sau efectivă, unităţile monetare artificiale (DST, ECU), instrumentele de plată exprimate în valută (cecuri, cărţi de credit), instrumentele de credit pe termen scurt exprimate în valută (cambii, bilete la ordin). Într-o accepţiune mai largă, devizele cuprind şi titlurile financiare exprimate în valută (acţiuni, obligaţiuni etc.)

Prin convertibilitate se înţelege proprietatea unei monede de a putea fi preschimbată contra monedelor străine în mod liber (fără limitări în ceea ce priveşte persoană care cere preschimbarea, scopul sau suma de preschimbat) pe o piaţă specifică - piaţa valutară.

În funcţie de gradul eliminării restricţiilor privind mişcarea monedei naţionale în operaţiunile de plăţi externe, monedele naţionale au anumite stări de convertibilitate:

a) monede neconvertibile – numai cu convertibilitate internă;

b) monede cu convertibilitate totală;

c) monede liber-utilizabile sau superconvertibile – dolarul SUA, marca germană, francul francez, lira sterlină, yenul japonez.

Cursul valutar sau cursul de schimb este o expresie a raportului valoric dintre monede, adică preţul unui mijloc de plată străin exprimat în moneda unei ţări. Este considerat “preţul cel mai sintetic” dintr-o economie, deoarece influenţează relaţiile economice, sociale şi politice, constituind, totodată, un instrument important al politicii economice.

Cursul valutar are două moduri de exprimare:

- prin raportul n = monedă străină / monedă naţională, caz în care se defineşte ca valoarea unei unităţi monetare străine exprimate în unitate monetară internaţională: monedă străină = n* monedă naţională (de exemplu, în România, 1 USD = 14925 ROL);

- prin raportul m = monedă naţională / monedă străină, caz în care se defineşte ca valoarea unei unităţi monetare naţionale în funcţie de altă monedă străină : monedă naţională = m* monedă străină (de exemplu, în Anglia, 1 GBP = 1.7523 USD).