Cuprins
- CAP.1 Organizaţia Mondială a Comerţului.7
- 1.1. Obiectivele, funcţiile şi rolul OMC în economia mondială ………………7
- 1.2. Principiile OMC.
- 1.3. Structura instituţională a OMC.
- CAP.2: Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T).
- 2.1.1. Obiectivele şi structura GATT . 18
- 2.1.2. Principalele prevederi ale GATT . 20
- 2.1.4. Rundele comerciale . 21
- 2.1.5. Acordurile conexe . 25
Extras din referat
Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
Reducerea obstacolelor catre comert este unul din mijloacele cele mai evidente de a insufleti comertul. Aceste obstacole includ taxele vamale (sau impozite) si anumite instrumente cum ar fi interzicerile de importuri sau contingentele care restrang selectiv cantitatile importate. In mod ocazional s-au dezbatut si alte probleme, cum ar fi rolul administrativ si politicile de schimb.
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) / World Trade Organization (WTO)
OMC a fost înfiinţată în 1995, ca rezultat al Rundei de negocieri comerciale multilaterale Uruguay (1986-1994). Este o organizaţie internaţională care stabileşte reguli globale de comerţ între statele membre. Nucleul sistemului OMC, cunoscut şi ca sistemul de comerţ multilateral, o reprezintă acordurile OMC care stabilesc regulile de bază ale comerţului internaţional ca şi angajamentele de deschidere de pieţe asumate de membrii săi. Aceste acorduri au fost negociate şi semnate de toţi membrii OMC şi adoptate conform procedurilor naţionale specifice.
Acord semnat la Conferinţa de la Geneva în anul 1947, care a intrat în funcţiune la 1 ianuarie 1948. Este vorba de un acord comercial multilateral, prin care se stabileau regulile de conduită din relaţiile comerciale internaţionale şi se oferea un forum pentru negocieri multilaterale privind soluţionarea problemelor comerciale şi eliminarea treptată a TARIFELOR vamale şi a altor bariere de comerţ. Acordul se baza în mare măsură pe principiile de nediscriminare şi reciprocitate în liberalizarea comerţului industrial. Cu excepţia UNIUNILOR VAMALE şi a ZONELOR DE COMERŢ LIBER, toate părţile contractante se obligau, în general, să acorde clauza naţiunii celei mai favorizate. Industriilor interne li se putea acorda o protecţie, dar numai prin tarife vamale, interzicându-se COTELE / RESTRICŢIILE CANTITATIVE la import şi alte practici comerciale restrictive. Acordul impunea, de asemenea, un nivel obligatoriu al tarifelor negociate între ţările membre şi stabilea un cadru de rezolvare a neînţelegerilor dintre ţările participante, dacă acestea considerau că, în termenii acordului, drepturile lor au fost lezate sau compromise prin practicile comerciale ale altor ţări membre. Cele şapte runde de negocieri comerciale sub auspiciile GATT au dus la reduceri substanţiale ale nivelului mediu al tarifelor industriale mondiale. RUNDA KENNEDY sau cele şase runde de negocieri ţinute la Geneva între anii 1964-1967 au marcat prima perioadă în care reducerile de tarife au fost negociate pe grupe complete de bunuri, spre deosebire de negocierile tradiţionale de tarife, în care se trata fiecare articol separat. Contrar rundelor precedente, RUNDA TOKIO, ţinută între anii 1973-1979, a ridicat atât problema barierelor tarifare, cât şi pe cea a barierelor comerciale netarifare. RUNDA URUGUAY de negocieri a fost cea de-a opta rundă şi s-a desfăşurat din anul 1986 până la sfârşitul anului 1990. Aceasta a abordat atât vechile probleme, referitoare la aspectele negocierilor neîncheiate în rundele GATT anterioare şi neînţelegerile acumulate de-a lungul anilor, atât din lipsa de voinţă politică a ţărilor membre, cât şi din cauza problemelor nou apărute, cum sunt comerţul cu servicii, protecţia dreptului de proprietate intelectuală (ca dreptul de autor), şi măsurile comerciale referitoare la investiţii. Dificultăţile majore s-au ivit în privinţa sprijinului şi protecţiei agriculturii, negocierile de la sfârşitul anului 1990 neputând ajunge la o concluzie, deoarece Comunitatea Europeană (CE) nu era dispusă să-l reducă substanţial, pentru a da satisfacţie celorlalte ţări, în special SUA. Discuţiile au fost reluate în februarie 1991, cu speranţa că ar putea fi încheiate la sfârşitul anului 1991, printr-un acord care să intre în funcţiune în anul 1993.
Deschiderea pietelor poate fi benefica, dar cere si o adaptare. Acordurile OMC permit ca tarile sa introduca schimbari graduale, prin intermediul "liberalizarii progresive". In general se acorda tarilor in dezvoltare termene mai indelungate pentru a-si indeplini obligatiile.
GATT a acordat, de asemenea, o atenţie specială problemelor comerciale ale ţărilor în curs de dezvoltare. În anul 1964, GATT a înfiinţat un Centru Comercial Internaţional (care a funcţionat din 1968 pe lângă UNCTAD), care furnizează informaţii despre pieţele de export şi acordă asistenţă în elaborarea şi administrarea programelor de promovare a exportului în ţările în curs de dezvoltare. În plus, GATT a fost îmbunătăţit, în anul 1965, prin includerea unei secţiuni privind Comerţul şi Dezvoltarea, în care se prevedea că ţările în curs de dezvoltare pot avea relaţii comerciale pe bază de nereciprocitate cu cele dezvoltate. Totodată, se prevedea aplicarea unui sistem generalizat de preferinţe comerciale din partea ţărilor dezvoltate faţă de cele în curs de dezvoltare şi, prin aceasta, se renunţa la clauza naţiunii celei mai favorizate. După încheierea Rundei Kennedy, GATT şi-a îndreptat atenţia către problemele barierelor comerciale netarifare şi efectele asupra comerţului internaţional ale instituţiilor economice cum sunt Comunitatea Europeană şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb.
Cap .1 Organizaţia Mondială a Comerţului
1.1. Organizaţia Mondială a Comerţului, obiectivele, funcţiile şi rolul ei în economia mondială
La 1 ianuarie 1995, după îndelungate şi complexe negocieri, a luat fiinţă Organizaţia Mondială a Comerţului, exponenta noului set de principii, reguli şi discipline care urmează a asigura comerţului internaţional un cadru îmbunătăţit de desfăşurare, adaptat cerinţelor actuale şi de perspectivă.
OMC reprezintă baza instituţional-juridică a sistemului comercial multilateral, fiind unica organizaţie internaţională care tratează regulile globale ale comerţului dintre ţări.
Ideea creării OMC a fost avansată pentru prima dată în 1990, de către Comunităţile Europene şi Canada şi avea în vedere ca noua organizaţie să se constituie într-un mecanism eficient şi pragmatic pentru:
1. implementarea rezultatelor Rundei Uruguay;
2. încorporarea în cadrul multilateral de drepturi şi obligaţii comerciale a rezultatelor obţinute în noile domenii de reglementare (servicii, măsuri investiţionale, drepturi de proprietate intelectuală);
3. aplicarea amendamentelor aduse unor articole ale G.A.T.T;
4. eliminarea caracterului provizoriu prelungit al existenţei şi funcţionări GATT.
Acordul de la Marrakesh privind înfiinţarea OMC, în preambulul său prevede obiectivele de bază, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda OMC mandatul de a trata comerţul cu servicii. Acestea sunt:
Preview document
Conținut arhivă zip
- Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) - World Trade Organization (WTO).doc