Piața de oligopol

Pieţelor reale, efective, cele care se întâlnesc în economiile cu piaţă concurenţială, le este caracteristică concurenţa imperfectă. Se apreciază că într-o ramură (industrie) există concurenţă imperfectă dacă vânzătorii, respectiv cumpărătorii, fixează ei înşişi sau exercită influenţe individuale asupra nivelurilor preţurilor la oferta lor sau la cererea pe care doresc să şi-o satisfacă. Capacitatea de a fixa sau influenţa nivelul preţului - adică de a exercita presiuni asupra preţului - depinde de puterea fiecărui agent, de trăsăturile pieţei pe care acţionează şi se exercită în cadrul unor raporturi de rivalitate. Există şi situaţii în care cumpărătorii, firme puternice, dar puţine la număr, fixează sau influenţează preţul. Paralel cu fixarea sau influenţarea nivelului preţurilor, fiecare agent este preocupat să-şi mărească cota de piaţă (procentul din oferta satisfăcută a industriei, respectiv din cererea pieţei), ca o premisă pentru maximizarea profitului total.

Forme ale pieţei

Interesaţi să cumpere

mulţi puţini unul

Ofertanţi mulţi - polipol bilateral

- polipol homogen (concurenţă perfectă)

- polipol heterogen

Oligopol al cererii (Oligopson)

Monopol al cererii (monopson)

puţini Oligopol al ofertei (Oligopol)

Oligopol bilateral

Monopol restrâns al cererii

unul Monopol al ofertei (Monopol)

Monopol restrâns al ofertei Monopol bilateral

Structura de bază a pieţei

Structura pieţei Bariere pentru comercianţi Numărul comercianţilor Bariere pentru cumpărători Numărul cumpărătorilor

Concurenţă perfectă Nu Mulţi Nu Mulţi

Concurenţă monopolistă Nu Mulţi Nu Mulţi

Oligopol Da Puţini Nu Mulţi

Oligopson Nu Mulţi Da Puţini

Monopol Da Unul Nu Mulţi

Monopson Nu Mulţi Da Unul

Piaţa de oligopol - caracteristici

Oligopolul reprezintă structura de piaţă cea mai răspândită în ţările dezvoltate din punct de vedere economic. Pe piaţa de oligopol, oferta este asigurată de un număr relativ mic de firme (câţiva vânzători), între care nu există diferenţe semnificative sub aspectul înzestrării tehnice, forţei economice, nivelului costului mediu, gradului de internaţionalizare a activităţii. Fiecare vânzător reprezintă o firmă mare, cu o forţă economică, tehnologică şi financiară ridicate, deţine o pondere importantă în oferta totală şi are capacitatea de a influenţa piaţa în mod direct (prin deciziile privind preţul, cantitatea, publicitatea, lansarea în modele noi, modul de comercializare etc.), şi indirect (prin reacţiile pe care le are la acţiunile concurenţilor).

Pe această piaţă cererea este atomizată, iar barierele de intrare pentru noii concurenţi sunt foarte puternice. Ele constau în bariere tehnice (deţinerea de licenţe, brevete etc.) financiare (privilegii speciale cu marile instituţii financiare şi de credit care sunt piedici pentru eventualii nou veniţi) şi organizatorice (contracte de exclusivitate cu furnizorii de anumite materii prime, cu reţeaua comercială cu amănuntul, dar mai ales cu cea en-gros).

Produsele petroliere, mobila, tehnica electronică de calcul, autovehiculele, ţigaretele, produsele alimentare cu un grad ridicat de prelucrare, audiovizualul, majoritatea materiilor prime neagricole, bunurile electrocasnice, încălţămintea, articolele de toaletă, de confort personal, băuturile răcoritoare, cimentul, produsele siderurgice, medicamentele, energia electrică, detergenţii, liniile aeriene, sistemul bancar, comerţul cu amănuntul etc. sunt obţinute prin structura de piaţă caracteristică oligopolului.

Interdependenţa dintre firmele oligopoliste obligă pe fiecare firmă în parte să ţină cont de reacţiile celorlalte, să prevadă aceste reacţii, fiecare este sensibilă la modificarea unor decizii ale concurenţilor privind preţul sau cantitatea produsă. Incertitudinile previziunilor (presupunerilor) rezultă nu numai din dificultăţile generale de informare, ci şi din natura acestei forme de concurenţă. Este greu de prevăzut care vor fi reacţiile celorlalţi parteneri.

O altă caracteristică a oligopolului este strategia diversificării produselor şi activităţilor.

În condiţiile oligopolului, firma exercită o anumită influenţă asupra preţului, dar nu-l poate alege ca în cazul monopolului, deoarece ea trebuie să ţină seama de reacţiile uneori foarte pregnante ale celorlalte firme şi de consecinţele acestora asupra propriei activităţi.