Politică monetară - instrumentele politicii monetare

Politica monetara

Instrumentele politicii monetare

- Limitarea creditului

- Actiunile autoritatii monetare asupra cererii de moneda (sistemul rezervelor obligatorii)

- Actiunile autoritatii monetare asupra ofertei de moneda centrala (politica de rescontare si politica de baza monetara)

Politica monetara

Politica monetara reprezinta unui din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia se acfioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economic. Importanfa politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea prefurilor, la care se adauga limitarea inflafiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestor obiective revine Bancii Centrale, care define monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare.

Stabilitatea prefurilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, in acelasi timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de: cresterea economica durabila, ocuparea deplina a forfei de munca, sustenabilitatea balanfei de plafi. Pentru atingerea acestor obiective, la nivelul fiecarei fari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele mai bune rezultate, dintre care cele mai insemnate sunt: politica fiscala, politica veniturilor, politica monetara, politica valutara si politica comerciala

Politica monetara contribuie la realizarea politicii economice si prin obiectivele specifice care constau in urmatoarele:

a) cresterea masei monetare pana la un nivel optim

b) menfinerea ratei dobanzii la un nivel corespunzator

c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb

d) alocarea optima a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) in cadrul economiei

a) Acest obiectiv cantitativ se concretizeaza in determinarea de catre autoritatea monetara a unui nivel de crestere a masei monetare, cat mai apropiat de rata de crestere reala a economiei. Astfel, in anii '70, in tarile dezvoltate, obiectivele formulate au vizat dinamica agregatelor monetare, insa regulile au demonstrat ca este dificil si limitat un control al masei monetare, atunci cand economiile farilor respective participa puternic la relafiile comerciale si financiare internafionale.

b) Rata dobanzii si nivelul optim al acesteia a fost considerata ca obiectiv fundamental al politicii monetare pana in anii '70, situandu-se in centrul analizelor lui Keynes (vezi cap. 5, Moneda si Credit 1), care evidentiaza ca Banca Centrala poate echilibra piata monetara prin utilizarea unui nivel de echilibru al ratei de dobanda. In prezent, rata de dobanda prezinta un rol important in cadrul politicii monetare, prin aceea ca permite mentinerea unui anumit nivel al cursului de schimb si influenteaza investifiile agenfilor economiei.

c) Menfinerea unui anumit nivel al cursului de schimb constituie un obiectiv al politicii monetare, prin aceea ca antreneaza echilibre sau dezechilibre ale balantei de plafi in funcfie de aprecierea sau deprecierea monedei nationale. Daca nivelul cursului este supraevaluat pentru moneda nafionala, rezulta un consum de rezerve valutare, in timp ce un curs depreciat ar putea antrena cresterea exporturilor si majorarea disponibilitafilor in valuta.

d) Alocarea optima a resurselor financiare, la nivelul unei fari, consta in selectarea creditelor in funcfie de nivelul rentabilitafilor posibile de obfinut. Un asemenea obiectiv antreneaza efecte negative, precum si diminuarea concurentei intre agenfii economiei si diminuarea reacfiei acestora la evolufia ratei de dobanda. Din acest motiv se remarca, in prezent, o limitare a utilizarii acestui obiectiv al politicii monetare

Instrumentele politicii monetare

Pentru indeplinirea obiectivelor de politica monetara pot fi utilizate instrumente directe si

indirecte intre care este posibila stabilirea urmatoarei distinctii :

> instrumentele indirecte sunt utilizate de catre Banca Centrala in relafiile cu celelalte banci si cu agenfii nefinanciari. La modul tradifional, aceasta categoric de instrumente include instrumente care permit controlul asupra costului si asupra cantitafii de moneda centrala.

> instrumentele directe sunt reprezentate de masurile care ii afecteaza, in mod direct, pe utilizatorii si definatorii de moneda, inclusiv institufiile financiare. Dintre acestea prezinta importanta: incadrarea creditului, fixarea administrativa a unor rate ale dobanzii si controlul asupra ratei dc schimb

Din distinc|ia prezentata, rezulta ca instrumentele indirccte corespund actiunilor asupra pie^ei, iar cele directe constituie masuri ale autoritatilor monetare.

Prin fiecare tip de instrument pot 11 urmarite anumite obiective, astfel incat exista posibilitatea clasificarii instrumentelor dupa urmatoarea structura:

a) instrumente prin care Banca Centrala furnizeaza si retrage moneda centrala;

b) instrumente care afecteaza direct activele sau pasivele bancilor;

c) instrumente care permit controlul operatiunilor cu strainatatea.

a) In prima categoric a instrumentelor pot fi incluse unnatoarele tipuri de operafiuni si masuri adoptate de Banca Centrala:

- operatiunile de open-market si acordarea de credite cu rata variabila a dobanzii pe pia|a monetara sau financiara;

- operatiunile de rescontare; plafonarea disponibilitatilor pentru rescontare si stabilirea costului rescontarii (rata de rescontare sau taxa speciala a scontului);

- avansurile acordate de catre Banca Centrala statului si celorlalte banci: determinarea plafonului si a costului (ratei de dobanda) pentru aceste avansuri;

- constituirea rezervelor obligatorii obisnuite si cele constituite asupra depozitelor si creditelor ;

b) In a doua categoric pot fi incadrate obiective cantitative globale si obiective selective, dintre care pot fi enumerate urmatoarele:

- incadrarea creditului bancar sau a finantarilor ;

» incadrarea sau limitarea depozitelor remunerate si gestionate de catre banci;

- raporturile bilantului (raportul dintre credite si fonduri proprii) ;

- coeficientul de utilizare obligatoriu concretizat in portofoliul minim de obligatiuni, bonuri de tezaur sau alte utilizari;

- controlul emisiunilor de titluri pe piata financiara ;

- stabilirea ratei de dobanda debitoare sau creditoare ;

c) Instrumentele care permit controlul operatiunilor cu strainatatea includ urmatoarele :

- controlul schimburilor (imprumuturi externe autorizate, piata devizelor, reglementarea pozitiei exterioare a bancilor, depozitele constituite la Banca Centrala din devizele achizitionate de catre agentii nefmanciari);