Politica Zahărului în UE și Mozambicul

Programul de restructurare a industriei zahărului din Uniunea Europeană, în perioada 2006-2009, a permis reducerea producţiei cu 5,8 milioane de tone. Valoarea este foarte aproape de obiectivul iniţial, de 6 milioane de tone. La capătul acestui proces de patru ani, cota comunitară pentru zahăr şi izoglucoză a coborât la 14 milioane de tone, dintre care 13,3 milioane de tone pentru zahăr. „Sectorul european al zahărului avea nevoie disperată de o reformă. O producţie şi preţuri mai durabile reprezintă perspectiva unui viitor competitiv pentru producătorii noştri“ – a declarat Mariann Fischer Boel, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

Producţia de zahăr a UE este astăzi concentrată în 18 state membre, faţă de 23 înainte de reformă, care beneficiază de condiţii agronomice favorabile. Dintre acestea, şapte state cu randamente maxime la zahăr asigură aproape 70% din producţie.

Principalii producători de zahăr din UE

Sursa: Comisia Europeană, Departamentul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

Povestea a început în februarie 2006, când miniştrii agriculturii din UE au adoptat oficial o reformă radicală în sectorul european al zahărului. Vechiul sistem, care rămăsese practic neschimbat de 40 de ani, a fost astfel aliniat la restul Politicii Agricole Comune (PAC) reformate.

Unul dintre elementele-cheie ale reformei a fost reducerea cu 36% a preţului minim garantat al zahărului, de la 631,9 euro/tonă în 2006/2007 la 404,4 euro/tonă în 2009/2010. De asemenea, au fost stabilite compensaţii pentru fermieri şi un fond de restructurare, finanţat de producătorii de zahăr, pentru a încuraja producătorii de zahăr necompetitivi să se retragă.

Anul acesta, la 13 februarie, în contextul crizei economice şi financiare, Comisia Europeană a decis să permită statelor membre să plătească în avans ajutorul integral pentru restructurare, pe 2008/2009, în iunie 2009. Mai multe state membre au anunţat deja că vor profita de această posibilitate pentru a uşura dificultăţile financiare cu care se confruntă întreprinderile din sectorul zahărului.

Peste 100 de ţări produc aproape 170 milioane de tone de zahăr pe an. Din totalul producţiei, din trestie de zahăr se fabrică 78%, iar restul din sfeclă de zahăr. Cotele UE pentru anul 2009-2010 prevăd o producţie de 13.336.741,2 t de zahăr şi 690.440,8 t de izoglucoză.

În prezent, 69% din producţia mondială de zahăr se consumă în ţările de origine, iar restul este tranzacţionat pe pieţele internaţionale. Preţul pe piaţa liberă este unul dintre cele mai instabile, în raport cu alte produse.

În cadrul sistemului european de subvenţii, prin care sunt acordate peste 50 de miliarde de euro (75 de miliarde de dolari) pe an sectorului agriculturii, nicio marfă nu este mai susceptibilă fraudelor decât zaharul pentru uz casnic, spun experţii.

În Europa există aproximativ 2,5 milioane de acri de câmpuri de sfeclă de zahăr care vor produce 16,7 milioane de tone metrice de zahăr în acest an pentru o industrie cu o valoare de 7 miliarde de euro. Anul trecut, UE a acordat 475 de milioane de euro ca subvenţii pentru zahăr. Apoi, a mai cheltuit 1,3 miliarde de euro pentru a reforma un regim de subvenţii atât de generos, încat a determinat până şi Finlanda să înceapă să producă mai mult zahăr.

Producătorii de zahăr de pe întreg continentul au profitat, de la Italia, unde firma Italia Zuccheri a primit peste 139 de milioane de euro, până la Franţa, unde mai mulţi producători au primit 128,5 milioane de euro.

Când este vorba de atât de mulţi bani, sistemul subvenţiilor pentru zahăr se transforma uşor într-o ţintă. Conform diviziei antifraudă a Europei, OLAF, în perioada 2005-2008 s-au înregistrat nereguli şi fraude legate de subvenţii pentru zahăr în valoare de 67 de milioane de euro. Multe ţări au fost penalizate cu alte milioane în ultimii ani pentru inspecţii de suprafaţă. În 2008, OLAF a cercetat 34 de cazuri de fraudă implicând 4,4 milioane de euro, aceştia spunând că cifra este în realitate mult mai mare, având în vedere că multe cazuri nu sunt descoperite.

Criticii susţin de mult timp că sistemul european de subvenţii distorsionează piaţa, concurenţa şi împinge preţurile în sus. Acest lucru este în mod special valabil pentru zahăr. În Europa, preţurile zahărului sunt cele mai ridicate pe cap de locuitor din toate regiunile din lume şi cu aproximativ 20% mai ridicate decât în Statele Unite.

Anchetatorii spun că fraudele au o contribuţie semnificativă la creşterea preţurilor din cauza milioanelor pierdute sub formă de venituri necolectate şi plăţi de subvenţii nemeritate.

În plus, în Germania, Ungaria şi Belgia sunt în curs de desfăşurare o serie de anchete privitoare la activităţi prin care se are în vedere fixarea preţurilor şi împărţirea clienţilor şi a teritoriului.

Europa recunoaşte aceste probleme şi este în curs de a adopta reforme menite să reducă subvenţiile pentru zahăr şi numărul cazurilor de frauda asociate acestora.

Poate cel mai des întâlnită schema folosită pentru a înşela sistemul este amestecare de zahăr ieftin din trestie de zahăr de peste hotare cu zahăr european din sfeclă de zahăr, care reduce costurile de producţie şi majorează volumele. Companiile care procedează în acest fel adesea nu declară ţara reală de origine, ceea ce este ilegal. Schemele de amestecare se extind la hibrizi exotici – zahăr amestecat cu reziduri de ceai şi cacao. Făcând asta, exportatorii pot declara că produsele lor sunt alimente procesate şi astfel plătesc taxe vamale mici sau chiar le evită cu totul.