Practici Comerciale Incorecte

Introducere

Firmele competitive care își desfășoară activitatea în diferite domenii oferă consumatorilor informații variate concludente, corecte care ar trebui să le asigure acestora o alegere adecvată în funcție de propriile preferințe și certitudinea că au ales un produs adecvat. Din păcate nu în toate cazurile se întâmplă astfel, consumatorii ajungând să constate după ce au realizat procesul de cumpărare, că așteptările le-au fost înșelate, de multe ori chiar, produsele cumpărate constituind un atentat la viața și integritatea consumatorilor.

Primul capitol al acestei lucrări prezintă practicile comerciale considerate a fi incorecte. Legea 363/2010 se referă la combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii. Această lege permite diferențierea practicilor înșelătoare de cele agresive.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor. În cel de-al doilea capitol al lucrării se prezintă un scurt istoric al acestei autorități și atribuțiile acesteia. În plus, este prezentat un caz real de acțiune comercială incorectă precum și măsurile luate de ANPC.

I. Legea 363/2010 privind practicile incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii

1. Practici comerciale incorecte

Practicile comerciale incorecte reprezintă orice acţiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor.

Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esenţial comportamentul economic numai al unui grup de consumatori clar identificabil, cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de infirmitate mentală sau fizică, de vârstă sau de credulitate, într-un mod în care comerciantul ar putea, în mod rezonabil, să îl prevadă, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al acestui grup. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.

Practicile comerciale incorecte sunt în special cele:

• înşelătoare

• agresive

Legea 363/2010 se referă la combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor. Această lege are drept scop o mai bună funcționare a pieței și asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor.

1.1 Acțiuni înșelătoare

Conforma Art.6 din această lege, o practică comercială incorectă este considerată a fi o acțiune înșelătoare dacă conține informații false care pot induce în eroare consumatorul astfel încât să îl determine să ia o decizie pe care nu ar fi luat-o. Aceste informații pot fi legate de: existența sau natura produsului, disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziția, accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului, prețul. De asemenea, sunt considerate a fi acțiuni înșelătoare activitățile de comercializare (publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marcă, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurrent) și nerespectarea de către comerciant a obligațiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte.

O altă practică incorectă este și omisiunea înșelătoare, atunci când se omite în mod intenționat o informație esențială necesară care ar influența decizia consumatorului de cumpărare. O astfel de acțiune incorectă apare atunci când comerciantul ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informație esențială sau nu indică intenția comercială a practicii și când, în oricare dintre cazuri, consumatorul este determinat să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.

În cazul unei invitații de a cumpăra venită din partea comerciantului, acesta trebuie să ofere informații esențiale cum ar fi: caracteristicile principale ale produsului, ținând cont de mijlocul de comunicare utilizat și de produs, sediul și celelalte date de identificare, modalitățile de plată, livrare, executare și cercetare a reclamațiilor, menționarea dreptului de renunțare sau reziliere dacă este cazul. De asemenea, prețul joacă un rol foarte important. Acesta trebuie specificat cu toate taxele incluse sau, dacă prețul nu poate fi în mod rezonabil calculat în avans, ținând cont de natura produsului, trebuie specificată modalitatea de calcul al acestuia. În plus, acolo unde este cazul, este necesar să fie specificate toate costurile adiționale pentru transport, livrare sau taxele poștale ori, în cazul în care aceste cheltuieli nu pot fi calculate în avans, precizarea că pot exista costuri adiționale ce trebuie suportate de către consumator.

Alte practici comerciale înșelătoare:

- Afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită, în cazul în care nu este.

- Afișarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obținut autorizația necesară.

- Afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unui organism public sau a unui alt organism, în cazul în care aceasta nu a fost primită.

- Afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau că un produs a fost agreat, aprobat ori autorizat de un organism public sau privat, în cazul în care nu este adevarat, ori afirmarea că a fost agreat, aprobat sau autorizat fără a respecta condițiile de agreare, aprobare sau autorizare.

- Lansarea unei invitații de a cumpăra produse la un anumit preț, în cazul în care comerciantul nu dezvăluie existența unor motive rezonabile în baza cărora ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuși sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la același preț, pentru o perioadă și într-o cantitate rezonabile, avându-se în vedere produsul, amploarea reclamei și prețul oferit.

- Lansarea unei invitații de a cumpăra produse la un anumit preț, pentru ca apoi comerciantul să recurgă la una dintre următoarele fapte:

a) refuzarea prezentării articolului ce a făcut obiectul publicității;

b) refuzarea luării comenzii privind respectivul articol sau a livrării în cadrul unui termen rezonabil;

c) prezentarea unui eșantion cu defecte, în scopul promovării unui produs diferit.

- Afirmarea falsă că un produs nu va fi disponibil decât pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că nu va fi disponibil decât în anumite condiții, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obținerii unei decizii imediate și al lipsirii consumatorilor de alte posibilități sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoștință de cauză.

- Angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvânzare către consumatori, fără însă a-i informa în mod clar, înainte de angajarea acestora în tranzacție, cu privire la limba în care furnizează serviciul, în situația în care comerciantul a comunicat cu consumatorul, înaintea încheierii tranzacției, într-o limbă ce nu este limba oficială a statului membru în care el este stabilit.

- Afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi în mod legal vândut, în situația în care acest lucru nu este posibil.