Protecția Consumatorului - ANPC

In timpul celor cincizeci de ani de comunism, protectia consumatorilor nu a reprezentat un domeniu de interes pentru autoritatile statului roman, ceea ce a permis ca si la inceputul anilor '90 sa continue acest dezinteres, favorizand practicile ilicite ale comerciantilor in relatiile lor cu consumatorii.

Legea 12/1990 prevede numai o serie de sanctiuni pentru unele activitati comerciale considerate ilicite. Avand in vedere aceasta, doi ani mai tarziu, date fiind produsele de o calitate indoielnica distribuite pe piata provenite din intreaga lume si care au cauzat prejudicii consumatorilor, institutiile statului au fost nevoite sa adopte noi instrumente legislative in domeniul protectiei consumatorilor. Astfel, a fost adoptata Ordonanta de Guvern nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, denumita in continuare „OG 21”, instrument legislativ ce a devenit primul act normativ care a stipulat dispozitii specifice in domeniul protectiei

consumatorilor impotriva practicilor comerciale incorecte ale comerciantilor.

Cu toate ca OG 21 a reprezentat o adevarata realizare din punct de vedere legislativ pentru Romania in domeniul dreptului consumatorului, dispozitiile sale nu au fost suficiente pentru a crea o puternica protectie a consumatorilor ceruta de o piata noua, in continua transformare. Prin urmare, s-a simtit nevoia ca alte acte normative sa intre in vigoare, astfel de acte fiind: Codul Consumului, Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor comerciale incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii (denumita in continuare „Legea 363”), precum si alte cateva acte privind contractele incheiate in afara spatiilor comerciale, protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta, clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.

Drepturile fundamentale ale consumatorilor

Inca din anul 1992, autoritatea competenta in domeniul protectiei consumatorilor este Autoritatea Nationala Pentru Protectia Consumatorilor (denumita in continuare „ANPC”), care are in subordine oficii judetene in intreaga tara. ANPC coordoneaza si realizeaza politica Guvernului in domeniul protectiei consumatorilor, prevenind si combatand practicile comerciale care afecteaza viata, sanatatea, siguranta ori interesele comerciale ale consumatorilor.

In timp ce ANPC reprezinta autoritatea centrala in domeniul protectiei consumatorilor, OG 21 stipuleaza posibilitatea infiintarii asociatiilor pentru protectia consumatorilor, care sunt de fapt organizatii neguvernamentale constituite in vederea protectiei drepturilor si intereselor consumatorilor. Aceste asociatii pot sa dezvolte si sa implementeze proiecte pentru educarea si informarea consumatorilor sau sa reprezinte interesele consumatorilor in consiliile consultative cu rol in domeniul proteciei consumatorilor organizate la nivel central si local. Asociatiile sunt indreptatite, de asemenea, sa introduca actiuni la instantele competente, actiuni avand ca obiect apararea drepturilor si a intereselor legitime ale consumatorilor.

OG 21 prevede o serie de drepturi ale consumatorilor, printre care:

a. dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;

b. dreptul de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor;

c. dreptul de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;

d. dreptul de a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege;

e. dreptul de a se organiza in asociatii de consumatori, in scopul apararii intereselor lor.