Principiile codului de guvernanță corporatistă pentru emitenții de valori mobiliare

1. Codul de guvernanta corporatista

2. Principiile Codului de Guvernanta Corporatista

3. Concluzii

4. Bibliografie

1. Codul de guvernanta corporatista

Astazi, corporatia e principala forma de organizare a activitatii economice din economia mondiala. Principalele paru caracteristici pe care se bazeaza succesul acesteia permit circulatia eficienta a capitalului de la investitori si catre investitori asigurand functionarea eficienta a unei companii mari. Acestea sunt:

- raspunderea investitorilor

- transferul liber al capitalului

- personalitatea juridica

- managementul centralizat

Fiecare din aceste caracteristici poate fi privita din mai multe puncte de vedere atat favorabile cat si nefavorabile, din moment ce creaza conflicte, probleme care constituie o trasatura structurala permanenta a sistemului corporatiei.

In corporatiile internationale, conducerea companiei este centralizata in cadrul Consiliului Director care joaca un rol pasiv de supervizare in comparatie cu principalii functionari care conduc de fapt zilnic compania. Functia de baza a managementului centralizat este sa faciliteze specializarea. Desi pot exista si suprapuneri, investitorii pot fi pur si simplu investitori, iar managerii pot fi simpli manageri, adica profesionisti cu experienta din afacerile companiei. Pe de alta parte, managerii pot realiza un nivel optim de comunicare si control in interiorul companiei, o structura ierarhica ce sporeste eficienta manageriala a companiei insasi.

In ceea ce priveste actionarii, acestia au avantaje economice generate de activitatea companiei, dar foarte putine avantaje generate de conducere cu exceptia catorva situatii in care legile companiei si regulile de asociere ale companiei le acorda drept de vot. Relatia intre actionari si manageri este una contractuala. Actionarii angajeaza managerii sa presteze anumite servicii in numele lor, ceea ce da managerului o anumita autoritate, fapt ce poate da nastere la neincredere intre acestia, ca si in oricare alt contract. Beneficiarii pot considera ca managerii nu actioneaza intodeauna in interesul lor, de aceea ei trebuie sa isi ia anumite masuri

Termenul de conducere corporativa a aparut in limbajul comun in anii ’70 in Statele Unite in cadrul descoperiri implicarii companiilor americane in politica prin contributii acordate diferitelor partide politice.

Conducerea corporatista, coform pricipiilor Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), este un set de relatii intre managementul societatii, Consiliul de Administratie, actionarii sai si alte grupuri de interese din societate. Ele se refera la structura prin care se stabilesc obiectivele societatii si mijloacele prin care se realizeaza aceste obiective pentru monitorizarea performantelor, in cadrul sistemului de stimulente acordate Consiliului de Administratie si conducerii pentru a mari obiectivele care sunt in interesul societatii si al actionarilor, si pentru a facilita moniotorizarea incurajand in acest fel firmele sa-si utilizeze resursele intr-un mod cat mai eficient.

Potrivit regulilor de drept societar, structura de conducere in societatile comerciale emitente de valori mobiliare se bazeaza pe modelul traditional si cunoaste doua forme, dupa urmatoarele raporturi juridice care se stabilesc intre parti:

- actionari (mandant) – administratori (mandatar/agent) – directori executivi/manageri (salariati);

- actionari – administratori – comitet director – directori executivi/manageri.

Obiectivele conducerii corporative se refera la:

- comunicare necesara, suficienta si utila, permanenta intre constituentii interni;

- eficacitatea si eficienta activitatilor organizatiei in atingerea obiectivelor manageriale, masurate prin auditari interne si externe ale calitatii

- asigurarea unei protectii eficiente a drepturilor actionarilor

- eficienta, prin alegerea deciziilor optime de catre consiliul de administratie;

- informarea permanenta a publicului cu privire la obiectivele si situatia financiara a societatii, cu respectarea secretului comercial.

- asumarea responsabilitatii fata de comunitate si fata de protectia mediului.

Codul de guvernanta corporatista stabileste un set de reguli si exigente care influenteaza managementul unei societati comerciale in ceea ce priveste planificarea strategica si adoptarea deciziilor, in scopul optimizarii intereselor actionarilor, creditorilor, clientilor, angajatorilor si angajatilor.

Prezentul cod nu fixeaza regulile care definesc etica in afaceri, nici raporturile intre diferite societati comerciale sau regulile de etica pe care angajatii unei societati comerciale trebuie sa le respecte.

Pentru a exista o garantie ca aceste prevederi vor fi puse in practica ele trebuie introduse in actele constitutive ale companiei.

Actualul Cod poate fi aplicat oricarei societati comerciale, dar cu precadere societatilor cotate la bursa de valori sau ale caror actiuni sunt vandute pe piata RASDAQ, indiferent de provenienta initiala sau actuala a capitalului – de stat sau privat. De asemenea, prevederile prezentului Cod pot fi aplicate si societatilor comerciale care beneficiaza de o finantare printr-un fond cu capital de risc sau ale caror actiuni sunt, detinute, de un fond mutual, de fond inchis de investitii (altul decat un fond cu capital de risc) sau de fond de pensii, chiar daca actiunile acestor societati comerciale nu sunt inca cotate la bursa de valori sau pe piata RASDAQ.

Conducerea corporativa ia in considerare constituenti interni si externi: constituentii interni sunt actionarii, membrii consiliului de administratie, membrii comitetului de directie, directorii executivi, iar constituentii externi: prevederile legale pe care se intemeiaza si care motiveaza raporturile juridice stabilite intre constituentii interni ori activitatea decizionala a unei companii.

In ceea ce priveste cadrul legal, in America, in urma unor mari scandaluri la corporatii renumite gen Enron si WorldCom, s-a creat o dorinta la nivelul legislativului de a slabi influenta conducatorilor de intreprinderi prin asigurarea unei trnsparente sporite a actiunilor acestora.

Enron era cea mai mare companie energetica din Statele Unite ale Americii si a dat faliment in anul 2001 datorita unor evidente contabile vadit frauduloasa

Andersen, fosta companie de contabilitate care a ajutat Enronul sa-si ascunda o mare parte din pierderi si datorii s-a prabusit odata cu clientul ei.