Rata de actualizare a fluxurilor de numerar

INTRODUCERE

Actualizarea permite compararea, la data evaluarii, a fluxurilor de venit care vor fi generate in anii viitori. Actualizarea inseamna diminuarea sumelor viitoare deoarece acestea nu pot fi investite si consumate imediat, cum este cazul unui venit actual.

Rata de actualizare este utilizata pentru a determina suma pe care un investitor ar plati-o la data evaluarii pentru dreptul de a beneficia de un flux viitor de lichiditati sau de profituri.

Pentru evaluator, rata de actualizare este rata rentabilitatii estimata ca acceptabila pentru un investitor care ar plati in prezent fluxuri viitoare generate de afacere, in contextul riscurilor presupuse de realizarea acestor fluxuri.

Rata de actualizare are semnificatia unei rate de fructificare a capitalurilor investite pe piata financiara in loc sa fie investite in intreprindere. Orice calcul de actualizare tine seama in mod esential de: durata de timp si de rata dobanzii luate in calcul pentru a masura modificarea valorii supuse actualizarii.

Scopul lucrarii consta in definirea si familiarizarea Ratei de actualizare a fluxurilor de numerar si metodelor de determinare a acestea.

Sarcinile propuse sint:

- Definirea notiunii actualizare, si rata de actualizare,

- Metodele de determinare a ratei de actualizare,

- Oformarea corecta a lucrarii,

Aceasta lucrarea contine 2 capitole:

Capitolul I- "Generalitati", care este compus din 2 paragrafe: Elemente de baza si onceptul valoarea banilor in timp.

Capitolul II- " Rata de actualizare a fluxurilor de numerar", ce contine 2 paragrafe in care este descrisa rata de actualizare a fluxurilor de numerar si metodele de estimare a ratei de actualizare.

1. GENERALITATI

1.1 Elemente de baza

In termeni monetari, valoarea unei intreprinderi este data de rezultatele viitoare. Astfel, in plan pur financiar, orice investitie nu are sens decat prin profitul susceptibil sa fie obtinut in urma investitiei. In realitate, pot exista cazuri de cumparari de intreprinderi care nu raspund numai criteriilor de profitabilitate, in momentul in care sunt achizitionate, ca de exemplu, cumpararea unei intreprinderi familiale pentru a ramane in cadrul familiei; cumpararea unei intreprinderi, putin performante, de catre salariatii sai, cu scopul mentinerii locului de munca; achizitionarea unei intreprinderi din motive sentimentale sau efectuarea unei investitii de placere.

O intreprindere isi poate finanta activitatea prin mai multe forme de capital, respectiv: capitaluri proprii, capitaluri imprumutate si capitaluri preferentiale. Fiecare forma de capital are un cost al lui.

Costul capitalului reprezinta rata minima a rentabilitatii pe care trebuie sa o realizeze o investitie intr-o intreprindere, pentru a satisface cerintele de rentabilitate ale actionarilor (costul capitalurilor proprii si costul capitalului preferential) si ale creditorilor intreprinderii (costul capitalului imprumutat). Deci costul capitalului exprima cerintele de rentabilitate ale finantatorilor intreprinderii.

Se considera ca valoarea oricarui capital investit trebuie apreciata prin prisma randamentelor sale viitoare. Conform acestei logici, este esentiala determinarea fluxurilor de rezultat care vor servi drept baza in evaluarea intreprinderii. Se pleaca astfel de la fluxurile deja realizate, care constituie punct de plecare in estimarea rezultatelor viitoare. Fluxurile de rezultat real inregistrate de intreprindere sunt: rezultatul net, rezultatul curent, rezultatul curent dupa deducerea cheltuielilor financiare teoretice, variatia trezoreriei, disponibilul dupa finantarea investitiilor si cresterii, cash-flow- ul, dividendele, marja bruta de autofinantare, cifra de afaceri.

Daca metodele patrimoniale estimeaza valoarea intreprinderii intr-o maniera statica, pe baza elementelor pe care aceasta le are in proprietate sau le utilizeaza in exploatare, metodele bazate pe actualizare estimeaza valoarea intreprinderii considerand ca punct de plecare rezultatul obtinut sau posibil de obtinut in timp.