Recenzie - Anatomia unui Spectru - Alain Besancon

Alain Besancon, ajungand la venerabila varsta de 77 de ani, detine doua doctorate, in istorie si litere, o cariera de profesorat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, si este considerat, fara drept de replica, unul dintre cei mai buni specialisti europeni in istoria Uniunii Sovietice. Printre cartile traduse in toata lumea, a publicat si: „Originile intelectuale ale leninismului”, „Nenorocirea secolului”, „Eseuri despre lumea de azi”. Membru al Partidului Comunist Francez la inceputul anilor 1950, Besancon renunta la orientarile si dogmele leniniste dupa aparitia „Raportului lui Hrusciov”, prin care erau incriminate incredibilele crime comise in perioada stalinista. Asadar de la varsta la care constientizase un adevar infailibil, si de necombatut, monstruozitatea termenului de criminalitate voluntara, acceptata cu o stranie resemnare tacita de populatia care fusese supusa acestui mod de trai infernal, incepe sa se ocupe si studiaza fenomenul in sine, din toate unghiurile posibile, dezvaluind lumii viziunea sa, intr-o maniera originala, poate socanta, dar captivanta, cu fiecare publicatie in parte.

Anatomia unui spectru

„Comunismul lua oameni rai, dar si oameni buni, ii amagea prin dorinta lor de dreptate si ii transforma in oameni rai. Intr-un caz, crima este nuda. In celalalt, minciuna se adauga crimei.” (Alain Besancon, „Restabilirea unui adevar istoric”, afirmatie preluata dintr-un articol publicat despre volumul „Sa facem tabula rasa din trecut! Istoria si memoria comunismului in Europa”, coordonat de Stéphane Courtois, Paris, Robert Laffont, 2002, pe www.revista22.ro)

Titlul cartii, nu sugereaza la prima vedere continutul ideilor expuse, insa dupa lecturarea si intelegerea viziunii autorului, se subintelege si se accepta faptul ca alta denumire, n-ar fi intregit si oferit o imagine mai elocventa a „stafiei comunismului”, in maniera in care isi enunta Besancon convingerile si faptele petrecute. Jumatate din Europa a fost distrusa din toate punctele de vedere de regimurile socialist-comuniste, insa acest tratament terifiant a fost acceptat incredibil, de milioane de oameni, care s-au multumit sa traiasca. Memoria istoriei, si faptele care sunt recunoscute si dezbatute in momentul actual, au ocupat ostentativ, devenind parte integranta din categoria fantasticului si a imposibilului. La nivelul de evolutie, democratie, libertate la care s-a ajuns in zilele de azi, o imagine retrospectiva asupra atrocitatilor comise de comunisti, pare incredibila, insa nu e, pentru ca a existat, si a marcat existenta unei cifre impresionante de oameni. In prezent, nu mai exista cartele pentru ratii, nu se mai sta la cozi interminabile pentru a achizitiona bunuri degradate, nu mai exista lagaruri in care erau ucise glasurile intelectualitatii, etc; acestea sunt doar cateva din o serie intreaga de exemple privitoare la fenomenul comunismului.

In cartea sa, Besancon dejuga, inca de la prima pagina, minciunile si adevarurile concepute de comunisti, o comparatie poate nu suficient de elocventa, asemeni unui copil curios, care dezambleaza o masinuta, pentru a-i descoperii toate componentele. Cartea a fost scrisa initial in 1981, si tradusa in ceha, poloneza si rusa. Traducatorul rus, a fost pedepsit cu cativa ani in lagar, pentru fapta sa criminala. Mai apoi, dupa caderea comunismului, publicatia a reaparut in 1991. Insusi autorul comenteaza in prefata: „Maestrul meu venerat, Ray-Alfred Sauvy, om eminent, dar care in 1950 credea ca in curand „cortina de fier” va functiona invers, pentru a-l impiedica pe muncitorul occidental sa fie atras de inaltul nivel de trai sovietic a fost sever: treceam sub tacere „tot ceea ce mergea bine” in U.R.S.S. Jean Fourastie a avut o reactie interesanta: a scris ca, citindu-ma, a avut o impresie de cosmar.” (p.7)

Falsele evidente

In primul capitol, autorul analizeaza trei afirmatii:

1) „ U.R.S.S. cu o productie anuala de 145 milioane de tone otel, este prima putere siderurgica a lumii.” Acest enunt absurd, sustinut de comunisti, este infirmat prin fapte concrete, autorul mentionand inconsistenta minciunii, prin divizarea celor 145 de milioane tone de otel, in 6 parti, printre care se pune accent pe rebuturi, productie de pseudootel, si pseudoproductia de otel. In conditiile in care Japonia si Germania impreuna produc 12 milioane de automobile, cifra data de comunisti este terifianta prin insasi absurditatea sa, privind raportarea la adevarata productie.

2) „Venitul pe cap de locuitor si nivelul de trai situeaza U.R.S.S. printre tarile dezvoltate, putin mai sus (sau dupa altii, putin mai jos) decat Spania.” Aici se face o comparatie elocventa a vietii unui spaniol, prin luxuritatea de nediscutat, si traiul sovieticului, care trebuie sa se multumeasca cu alimente in stadii de alterare, cu obiecte de imbracaminte la un nivel mult inferior celor din Europa, cu obiecte de uz casnic, ca de exemplu un aspirator, „care merge cu lovituri de picior” (p.20).

3) „U.R.S.S este a doua putere economica a lumii.” Cliseu utilizat si desprins din manualele de geografie, care nu are sub nici o forma acoperire reala. A doua puterea economica a lumii, presupune inglobarea celorlalte segmente ale vietii sociale, putere economica, militara, resurse ale pamantului, categorii la care U.R.S.S.-ul nu-si poate afirma superioritatea pe plan mondial, decat prin grosolania si monstruozitatea unor fapte ireale.

Finalitatile

Ideea aparent revolutionara a lui Stalin, numita „legea economica fundamentala a socialismului”: isi dezvaluie esenta prin enuntul: „Asigurarea satisfacerii maximale a nevoilor materiale si culturale ale societatii [...] perfectionarea neincetata a productiei pe baza tehnicii celei mai inalte.” In aceeasi lucrare afirma: „asigurarea profitului capitalist maximal prin exploatarea, ruinarea si pauperizarea majoritatii populatiei tarii respective, prin aservirea si jefuirea sistematica a popoarelor din alte tari, mai ales din tarile inapoiate, in sfarsit prin razboaie si militarizarea economiei nationale, utilizate pentru asigurarea profiturilor celor mai inalte...” Dupa cum se poate observa, ideile par pe cat de convingatoare pe atat de ireale si absurde. Obiectivele care se desprind din aceasta afirmatie vizau prosperitatea si cresterea economica. Insa marturie indiscutabila asupra efectelor aplicarii acestor masuri, sta istoria si faptul ca aceste idei nu au indeplinit dezideratele propuse nici macar partial. Nimeni nu ar putea contesta adevarul in ceea ce priveste saracia si nivelul de trai scazut al sovieticilor, manifestat prin salarii mizere, persecutie, foamete etc. In teorie, comunistii emiteau fraze si obiective monumentale, cifrele dezvaluiau o economie infloritoare, un nivel de dezvoltare peste medie, insa faptele aratau ca totul era exact invers, populatia suferea in tacere, in vreme ce conducatorii credeau si acceptau adevaruri spoite de minciuni inacceptabile.