Regionalizarea

Termenul regionalizarea este, în general, înţeles drept crearea unui nivel nou în organizarea teritorială a unui stat; instituţiile noi pot varia pe larg în ce privesc organele, responsabilităţile şi autorităţile, dar acestea sunt întotdeauna supraimpuse asupra instituţiilor locale existente. Regionalizarea este un proces de termen lung, unde statul introduce un al doilea nivel de guvern. Aceasta reflectă o tendinţă crescândă de identificare a unor instituţii cu o regiune, dar această idee şi acele instituţii rămân extrem de eterogene de la o ţară la alta. De aceea termenul regionalizare a devenit mai larg şi înseamnă un proces ce creează o capacitate pentru acţiuni de dezvoltare a unei zone geografice specifice (subnaţional dar supra-local) prin intermediul modelelor economice şi potenţiale. Acest proces se poate baza pe sistemul existent politic-administrativ sau poate da naştere unei organizaţii teritoriale noi care ar putea susţine mai bine scopul creşterii socio-economice şi a dezvoltării echilibrate.

Există 5 tipuri de cadre instituţionale în procesul de regionalizare:

1. regionalizarea administrativă

2. regionalizarea prin intermediul guvernelor locale existente

3. descentralizarea regională

4. autonomia regională

5. regionalizarea prin intermediul entităţilor federale (statele membre ale unui stat federal)

În prezent, regionalizarea este o tendinţă generală a conducerii locale şi modele teritoriale în statele europene. În statele ECE problema regionalizării a devenit actuală la începutul anilor ’90 sub influenţa a 3 factori:

- restaurarea democraţiei a determinat o voinţă puternică de a adopta standardele instituţionale ale ţărilor Europene de Vest (reformele regionale au schimbat sistemul de guvernare în multe ţări ale Europei de Vest)

- importanţa crescândă a politicii regionale a UE a determinat iniţiativa de a stabili sau a consolida instituţiile regionale drept modalitate de a îmbunătăţi nivelul de conformare cu cerinţelor UE, cu perspectiva unui eventual parteneriat

- tranziţia la economia de piaţă şi restabilirea economică recentă a cauzat discrepanţe între oraşele-capitală şi regiunile economice mai puţin avantajate şi între oraşe şi sate.

Acest fapt cere dezvoltarea activă a politicii de dezvoltare regională şi sprijin instutuţional la nivel regional.

Cum s-a desfăşurat procesul de regionalizare în ECE

În special în anii ‘60 şi ’70 unele politici în economiile planificate centralizat aveau ca scop o distribuţie mai largă a dezvoltării industriale şi, astfel, nivelurile intermediare de guvernare au fost afectate de schimbările survenite în management-ul economiei. Şi totuşi, aceste orientări au fost implementate ca parte a sistemului central de management, fără spaţiu pentru idei de interes specific local sau pentru conducerea locală şi regională. Aceasta este marea deosebire faţă de abrogarea actuală a regionalizării în Europa de Vest.