Reglementarea și importanța contractului de leasing

CAP. I DEFINIREA ŞI REGLEMENTAREA CONTRACTULUI DE LEASING

Cuvântul "leasing" vine din limba engleză, de la substantivul "leasing" şi verbul "to lease" care s-ar traduce, într-o prima accepţiune, prin "a închiria". Dezvoltarea din ultimele decenii a acestui produs a confirmat însă o forma specifica de finanţare, a cărei denumire s-a departat de înţelegerea iniţială, reprezentată astăzi mai bine de verbele "to rent" sau "to hire". În literatura comercialã francezã instituţia anglo-saxonã este cunoscutã sub denumirea de Credit - Bail (locaţiune pe credit). Aceasta a apãrut iniţial sub forma protecţiei fondului de comerţ sau de investiţie la expirarea contractului sãu de locaţiune.

Ca şi în cazul chiriei, în prim planul operaţiei economice stă utilizarea obiectelor închiriate (echipamente industriale, vehicule, clădiri, etc.) şi nu proprietatea asupra acestora, astfel încât. Utilizatorul (cel care "primeşte" finanţarea în leasing) dobândeşte dreptul de folosinţă asupra obiectelor care rămân însă în proprietatea Locatorului (cel care "ofera" finanţarea în leasing).

În România operaţia de leasing este definită şi tratată în conformitate cu prevederile Ordonanţei 51/1997, amendate şi adăugite prin diferite acte de-a lungul timpului. La data publicării acestui document ultimul act normativ emis este Ordonanţa de Guvern nr. 51 din 1997 republicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 12 Ianuarie 2000 modificate de: Legea 571/ 2003 , Legea 533/2004 şi Legea 287/2006 .

În conformitate cu prevederile legale, leasing-ul ca operaţie economică este definit astfel:

"... operaţiunilor de leasing prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioada determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale."

Contractul de leasing sau de "credit bail" este o "operaţie de finanţare care întruneşte mai multe tehnici contractuale şi în care intervin mai multe persoane:

- finanţatorul operaţiunii, cumpãrãtorul bunului sau creditorul, care de regulã este o societate comercialãspecializatã;

- furnizorul sau vânzãtorul, constructorul, producãtorul sau fabricantul lucrului;

- utilizatorul, locatarul, clientul solicitãrilor sau beneficiarul lucrului.

Ordonanţa nr. 51/28 august 1997, republicatã, defineste leasingul drept o operaţiune comercialã (care se adaugã la cele prevãzute de art. 3, Cod comercial), prin care o parte denumitã locator / finanţator transmite pentru o perioadã determinatã dreptul de folosinţã a unui lucru, al cãrui proprietar este, celeilalte pãrţi, denumitã utilizator, la solicitarea acesteia din urmã, contra unei plãţi periodice, denumitã ratã de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul / finanţatorul se obligã sã respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpãra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

Astfel operaţiunile de leasing se definesc conform Legii 287/2006 operaţiunea “prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract."

Utilizatorul poate opta pentru cumpãrarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacã pãrţile convin astfel şi dacã utilizatorul achitã toate obligaţiile asumate prin contract. Dar atât timp cât utilizatorul nu şi-a exercitat dreptul de opţiune pentru a dobândi dreptul de proprietate, din punct de vedere juridic, acesta deţine folosinţa şi posesia pentru altul, respectiv este un detentor precar obligat la restituire. În acelaţi timp, conform art. 1 aliniat 1 se confirmã şi calitatea de proprietar a societãţii de leasing.

Obiect al operaţiunilor de leasing, conf. prevederilor art 1, al.2 din Ord. 51/1997, republicatã, pot fi bunuri imobile, precum şi bunuri mobile de folosinţã îndelungatã, aflate în circuitul civil, cu excepţia înregistrãrilor pe bandã audio şi video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor şi a bunurilor necorporale.

Formele leasing-ului sunt diferite, fiind determinate şi folosite în funcţie de posibilităţile de finanţare ale furnizorului, de limitele pieţei, gradul de organizare şi desfacere a produselor la export conform dreptului comercial internaţional.

- după obiectul său, leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. În relaţiile comerciale internaţionale, un loc important revine leasing-ului mobiliar, pentru că se referă la echipamente industriale, oferind garanţia folosirii lor pe o perioada mai mare de un an, dând posibilitatea utilizatorului să achiziţioneze echipamentul la expirarea termenului de locaţie. Leasing-ul mobiliar reprezintă opţiunea cea mai frecventă în relaţiile comerciale internaţionale şi din motive financiare.