Rolul Avansului Tehnologic în Evoluția Globalizării

Globalizarea este, cu siguranţă, unul dintre termenii cu cea mai mare circulaţie în ziua de azi, regăsindu-se obligatoriu în vocabularul oricărei persoane şi revenind în mod constant în aproape orice discuţie serioasă. Se regăseşte în aceeaşi măsură în discursul popular, în cel politic, în discursul mass-media şi în acela specializat, al stiinţelor sociale.

Termenul provine de la adjectivul global, cu sensul de "răspândit în întreaga lume". Prima accepţiune utilizată pentru termenul de globalizare a fost aceea geografică, legată de începuturile expansiunii coloniale europene, care au avut loc în secolul al XVI-lea. O a doua accepţiune a termenului este aceea economică, constând în dezvoltarea la nivel global a economiei prin interconectarea proceselor de producţie dincolo de graniţelele existente ale statelor naţionale. A treia accepţiune utilizată pentru termenul de globalizare este cea politică, având în vedere necesitatea centralizării anumitor decizii care, datorită dezvoltării economice la nivelul întregii planete, tind să depăşească competenţele statelor naţionale. Cea de a patra accepţiune, este cea electronică, a informatizării şi tehnologiei informaţiei. În sensul său de acum, termenul de globalizare s-a ivit din conştiinţa faptului că lumea se află într-un proces prin intermediul căruia va deveni un fel de sat global sau, cel putin, un singur sistem economic, socio-politic şi cultural. Caracteristica actualului proces de globalizare stă în noile tehnologii. Societatea globală presupune comunicarea extrem de rapidă, care dă senzaţia unui sat global în care orice eveniment petrecut într-un colţ al planetei este aflat în celalalt colţ, aproape instantaneu. Se poate spune ca previziunile privind apariţia satului mondial s-au realizat.

Primul motor al globalizării este inovaţia tehnologică. El cuprinde mai ales tehnologia de informare şi comunicare. Evoluţiile spectaculoase în planul dezvoltării tehnologice în sfera informaticii şi telecomunicaţiilor din ultimul deceniu au contribuit, printr-o adevărată „revoluţie a informaţiilor” pe care au declanşat-o, într-o măsură covârşitoare la globalizarea vieţii economice internaţionale contemporane. Prin însăşi natura lor, noile tehnologii din sfera largă a comunicaţiilor au o dimensiune globală, ele nu recunosc şi nu respectă graniţele naţionale. Creşterea fără precedent a vitezei de transmitere a informaţiilor, diversificarea mijloacelor de transmitere a informaţiilor şi sporirea fiabilităţii acestora sub impactul noilor tehnologii conduc necontenit la sporirea „vizibilităţii transfrontiere” a evenimentelor naţionale. Acestea determină ca un eveniment dintr-o ţară să exercite, instantaneu, un impact asupra altei ţăti. Evenimentele, subiectele şi problemele nu mai pot fi menţinute în teritoriul graniţelor unei ţări sau regiuni; dacă sunt importante, ele se transformă în evenimente globale, subiecte globale şi probleme globale. Astfel, de exemplu, dezastrul nuclear de la Cernobîl a devenit o problemă globală, aşa cum distrugerea pădurilor din America Latină constituie o preocupare globală, sau cum deterioararea mediului înconjurător, în general, a devenit un subiect global.

Noul context digital, rezultat în urma fuzionării tehnologiilor din sfera informaticii şi a telecomunicaţiilor, dispune de două caracteristici remarcabile:

1. convergenţă a serviciilor, ceea ce înseamnă că orice serviciu şi, respectiv, toate serviciile pot fi furnizate prin acelaşi mijloc de înmagazinare şi transmisie;

2. conectabilitate şi interoperabilitate, ceea ce înseamnă că utilizatori multipli, fie persoane reale, fie dispozitive, pot prelucra şi utiliza resursele prin intermediul reţelelor. Practic, toate informaţiile sunt transmise pe căi de înaltă definiţie şi standardizare, alcătuind ceea ce, în literatura de specialitate, au fost desemnate drept „primele autostrăzi electronice ale lumii”.