Sectorul Public vs Sectorul Privat

Sectorul public este pus in relatie de competitie cu sectorul privat. Frontierele dintre sectorul public si cel privat, desi nu intodeauna bine delimitate, sunt in miscare, variatia acestora fiind decisa de societatea insasi, ca urmare a victoriei in alegeri a diferitelor curente politice. Este de la sine inteles faptul ca sporirea sectorului public implica sporirea volumului cheltuielilor publice si, prin aceasta, o sporire a implicarii statului in viata economica si sociala.

Problema extinderii sectorului public in raport cu cel privat se pastreaza inca pe un teren de dispute cu o puternica incarcatura ideologica. Liberalii de tip clasic sustin extinderea sectorului privat si restrangerea drastica a celui public in scopul asigurarii libertatii individuale si a eficientei economice, iar socialistii traditionalisti revendica generalizarea sectorului public in scopul asigurarii echitatii. Analiza stiintifica a problemelor privind sectorul public in raport cu cel privat este importanta si actuala din cel putin patru motive: de a explica principalele cauze ale extinderii sectorului public in economiile de piata, de a dimensiona sectorul public pe baza unor criterii obiective, stiintifice, de a defini structura si mecanismele de functionare a sectorului public, de a descoperi si releva efectele negative si esecurile sectorului public.

Sectorul public in raport cu cel privat s-a extins in toate economiile nationale. Sectorul privat asigura eficienta economica maxima in timp ce sectorul public asigura echitatea sociala si egalitatea sociala. Problematica interventiei statului in economie formeaza obiectul a numeroase teorii economice si doctrine politice. Acestea se intind pe o arie foarte larga: de la cele care resping sau minimizeaza rolul statului pana la cele care vad implicarea totala a acestuia in conducerea economiei.

În România, ca şi în multe alte ţări central şi est europene, trecerea la economia de piaţă a însemnat, în esenţă, evoluţia a două componente: transferul dreptului de proprietate asupra întreprinderilor de la stat la persoane de drept privat, adică aşa numitul proces de privatizare, indiferent de metoda care s-a aplicat, precum şi apariţia unor întreprinderi particulare noi, ca rezultat al unor iniţiative particulare, independente, care au luat naştere ca urmare a schimbărilor petrecute în unităţile aflate încă în proprietatea statului. Aceste două căi de evoluţie s-au manifestat mai mult sau mai puţin simultan, dar în ritmuri diferite. Ambele au avut însă mari repercusiuni asupra pieţei muncii. În timp ce privatizarea a dus la reducerea numărului de locuri de muncă, amplificând astfel şomajul, mai ales pe termen lung, noul sector particular a creat cea mai mare parte a noilor locuri de muncă. Având în vedere faptul că majoritatea noilor întreprinderi sunt mici şi mijlocii (“IMM”), reiese că acest sector a absorbit cea mai mare parte a forţei de muncă disponibilizate, şi a contribuit, în acelaşi timp, şi la formarea unei noi generaţii de patroni şi de angajaţi. Pe lângă meritul de a fi contribuit la apariţia unui sector privat din ce în ce mai puternic, unele dintre aceste întreprinderi se caracterizează printr-o deosebită flexibilitate şi capacitate de adaptare la nou, manifestându-se ca o forţă motrice remarcabilă a progresului economic în România. A avut loc o “revoluţie tăcută” prin strădania a mii de întreprinzători, care şi-au văzut de propria lor tranziţie, luând lucrurile de la zero. Rezultatul acestor iniţiative a fost impresionant şi a făcut ca mulţi factori de decizie şi instituţii cu rol hotărâtor să reconsidere principiile de bază ale concepţiilor lor despre reformele economice, şi anume că, în afara reformelor aplicate de stat de sus în jos şi axate pe privatizare şi pe transferul de proprietate, ar trebui încurajată şi reforma de jos în sus, axată pe adevăratul spirit întreprinzător, cu încurajarea unui sector de întreprinderi mici şi mijlocii puternic şi dinamic. Progresul înregistrat de România în acest sector până la această dată, atâta cât este el, se datorează, fără îndoială, în mare parte, iniţiativei miilor de mici întreprinzători care şi-au câştigat credibilitatea luptând în prima linie pe frontul tranziţiei către o economie bazată pe piaţa liberă.

Unul din sectoarele publice aflat in competitie cu cel privat il reprezinta serviciul de curierat (posta).

Scurt istoric

Posta este una dintre cele mai democratice institutii, care asigura mentinerea permanenta a legaturilor comerciale si spirituale dintre oameni. Indeplinirea acestei misiuni nobile a urmarit pas cu pas dezvoltarea civilizatiei umane, originile sale pierzandu-se in negura istoriei. Dezvoltarea relatiilor interumane si sociale a determinat o perfectionare necontenita a structurilor organizatorice si a proceselor tehnologice specifice acestui sector. Astfel, posta este considerata, in prezent, una dintre ramurile importante ale industriei serviciilor. Posta Romana si-a inceput adevarata revigorare in anul 1991, prin punerea in aplicare a "Conceptului National al R.A. Posta Romana" si dezvoltarea acestuia prin documente strategice si programe guvernamentale.

In acest context, au fost stabilite obiective concrete de dezvoltare a infrastructurii postale, de realizare a unui cadru legislativ corespunzator, de diversificare si modernizare a serviciilor postale. Prin actiunile intreprinse, s-a urmarit atingerea si mentinerea unui nivel calitativ superior al serviciilor postale si alinierea acestora la cerintele impuse de integrarea in serviciile intercomunitare. Acest obiectiv este indeplinit prin restructurarea radicala a infrastructurii sale, cu implicatii profunde asupra organizarii teritoriale a regiei, modernizarii tuturor domeniilor de activitate, informatizarii retelei postale atat la nivel managerial, cat si operational, precum si prin retehnologizarea sectoarelor productive. In conditiile unei concurente tot mai puternice, comunicatiile postale din Romania trebuie sa-si mentina ritmul accelerat de dezvoltare propus, astfel incat sectorul postal sa-si intareasca pozitia cuvenita in infrastructura publica a tarii, iar reforma postala sa se dovedeasca intr-adevar o investitie de viitor.