Șomajul

« Este limpede ca prin somaj involuntar nu intelegem simpla existenta a unei capacitati de munca ce nu a fost inca epuizata Somaj involuntar exista daca atat oferta totala de mana de lucru dispusa sa munceasca la salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru, la acel salariu, ar fi mai mari decat volumul existent al ocuparii »(J.M.Keynes)

Piata contemporana a muncii inglobeaza mai multe moduri de combinare a factorului munca, din punct de vedere al ocuparii:

1. Echilibru – oferta si cererea de munca sunt egale – ocupare deplina

2. Dezechilibru

a) subocupare – oferta de munca este mai mica decat cererea

b) supraocupare – oferta de munca depaseste cererea

Echilibrul pietei muncii trebuie sa fie abordat ca:

1. Echilibru functional – defineste zona de compatibilitate a ocuparii fortei de munca si cresterea productivitatii muncii, in conditiile strict determinate de producatori.

2. Echilibru structural – exprima modul de distribuire a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, activitati social-economice, profesii, calificari, zone s.a.

3. Echilibru intern – intre nevoile si resursele de munca, ambele conditionate de volumul de munca si cel al productivitatii.

Formele dezechilibrului pe piata muncii pot fi intelese numai dupa explicarea termenilor: ocupare deplina, somaj voluntar si somaj involuntar.

OCUPARE DEPLINA – angajarea a 96-97% din populatia activa disponibila, diferenta pana la 100% fiind considerata somaj natural. Aceasta reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii fortelor de munca, care permit obtinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor.

Conceptele de somaj voluntar si somaj involuntar caracterizeaza si aprofundeaza somajul natural.

SOMAJ VOLUNTAR – consta in acea neocupare datorata refuzului sau imposibilitatii unor persoane de a accepta salariul oferit. Un asemenea somaj arata ca sunt si persoana care nu pot sa se angajeze intr-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, genereaza diminuarea cererii de munca.

SOMAJUL INVOLUNTAR – include persoanele neocupate care ar fi dispuse sa lucreze, acceptand chiar un salariu nominal mai mic decat salariul existent, sperand ca atunci cand cererea efectiva de munca se va mari, va creste si nivelul ocuparii.

De regula somajul este tratat si apreciat prin prisma celui involuntar, astfel putem incerca sa conturam o definitie acestui fenomen.

Somajul este un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national - un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, ce are in prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Somajul se mai poate defini ca o stare de inactivitate economica, totala sau partiala, proprie celor care nu au loc de munca, sunt in cautarea unuia, dar nu-si pot gasi de lucru ca salariati. Somajul este locul de intalnire si de confruntare al cererii globale si ofertei globale de munca.

Nu orice persoana care nu lucreaza poate fi considerata somer (de exemplu militarii in termen sau persoanele casnice). Somer este – conform Biroului International al Muncii , organizatie din sistemul Natiunilor Unite – oricine are 15 ani, este apt de munca si nu munceste, cauta un loc de munca si poate fi angajat partial sau in intregime pentru o munca salariata sau nesalariata. Anuarul Statistic al Romaniei publica date cu privire la somerii inregistrati (persoane in varsta de 18 ani si peste).

Somerii sunt acele persoane din cadrul populatiei activa disponibile, care doresc sa lucreze si cauta un loc de munca retribuit deoarece nu au un astfel de loc in mod curent. In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, ce nu gasesc unde sa se angajeze.

1.1. Masurarea somajului

Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a proportiilor, structurii, intensitatii si duratei lui. S-au infiintat, pentru aceasta analiza, institutii specializate care aplica modalitati specifice de inregistrare a somajului. Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui fenomen sunt: nivelul (marimea) la un moment dat, intensitatea, durata medie si structura (componenta).

i) Marimea somajului (nivelul la care a ajuns) reflecta numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor care sunt apte si doresc sa lucreze. Astfel, masurarea are loc :

a) in expresie absoluta (masa somajului) – numarul persoanelor care la un moment dat, intrunesc conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor (numarul persoanelor din populatia activa disponibila neocupata).

b) in expresie relativa (rata somajului) – calculata ca raport procentual intre numarul mediu al somerilor si:

- populatia activa

- populatia activa disponibila

- forta de munca (populatie ocupata+somaj)

- populatia ocupata

- populatia ocupata ca salariati

Subevaluarea somajului – inregistrarea doar a persoanelor care primesc indemnizatie de somaj, excluzand alte categorii ca: tinerii care incheie un ciclu de invatamant si nu au loc de munca, persoane care nu au temporar un loc de munca, s.a.